O vreau pe Diana inapoi
Aratam oribil, iar sarcina nu era inca foarte vizibila. Am plecat la Cluj, la Simona, care s-a oferit sa ma tina la ea pana nasc dupa care urma sa dau copilul spre adoptie surorii sotului ei. Sotul ei este neamt, iar sora lui si sotul ei nu puteau avea copii.
M-am gandit ca va fi bine, nu vroiam sa imi cresc copilul singura si, in fond, nici nu aveam posibilitatea. Am stat la Simona in acea vara, sarcina a avut usoare complicatii, iar la 7 luni am nascut o fetita. Pe 15 septembrie a venit pe lume Diana, un bebelus atat de micut ca m-am speriat cand l-am vazut.
A stat o vreme la incubator, dar era sanatoasa. Parintii adoptivi au venit si au luat-o. Pe 3 octombrie eram din nou singura, mai singura ca oricand. Ma consolam cu gandul ca sunt singura care sufera.
M-am intors in Bucuresti. M-am concentrat exclusiv pe facultate, mi-am gasit de lucru, incercand sa uit. Am pastrat legatura cu Simona, dar am convenit sa nu intervin in viata Dianei si a familiei ei. Imi spunea doar ca e bine.
Am ajuns sa castig binisor pana sa termin facultatea, iar dupa licenta m-am angajat la o companie de telefonie mobila. Mi-am dat si master pe relatii publice, ceea ce m-a facut sa avansez rapid. Si acum sunt acolo, la departamentul de comunicare si pot sa spun ca fac ce imi place.
La 2 ani m-am impacat si cu Stefan. I-am povestit ca nu am facut avortul, ca am nascut o fetita si am dat-o spre adoptie. S-a simtit incredibil de vinovat, mai ales ca tatal sau a murit la scurt timp dupa ce noi ne-am despartit. Ne-am apropiat mult, iar legatura noastra parea cu adevarat mai presus de noi.
Doar ne lega un copil, chiar daca nu mai era al nostru. Terapie de cuplu, comunicare, am reusit sa acceptam situatia. Ne-am casatorit acum 3 ani. Ne dorim un copil, dar se pare ca am probleme. Am facut tratament atat in tara cat si in Olanda si nu reusesc sa raman insarcinata.
Ma gandesc tot mai mult ca e un blestem si nu voi mai putea avea copii. Ma gandesc la Diana si ma ucide gandul ca altii se bucura de copilul meu, copilul care ar putea primi cel putin la fel de multe cat primeste acum.
Eu si sotul meu am vrea-o pe Diana inapoi, dar e aproape imposibil. Ma frustreaza ca legea umana este mai presus de cea data de Dumnezeu. Am incercat sa ii vorbesc Simonei despre dorinta de a o vedea pe Diana, dar mi-a aminit ca am convenit la ceva. Nu stiu ce sa fac…
Simtul meu matern ma impinge de la spate, iar cuvantul dat, pe langa lege, ma opreste. Parca in ultima vreme nu ma mai pot gandi la nimic. Mi se pare vida intreaga mea viata si ma tem chiar si pentru relatia cu Stefan. O vreau pe Diana inapoi. Nu stiu ce sa fac…
E mai presus de mine! As vrea sa stiu daca a mai trecut cineva prin asa ceva si ce a facut. Orice sfat, orice parere e bine-venita. Ma simt la capatul puterilor si simt ca traiesc degeaba. Ce sa fac??!.