Oare nu merit sa fiu fericit?

Acum stiu cu adevarat ce inseamna ,,Abia dupa ce numai ai iti dai seama ce ai avut”. Sa spun in cateva cuvinte si las lumea sa traga concluziile. La varsta de 15 ani am cunoscut o fata, Alina este numele ei, dupa o perioada de curtoazie am ajuns sa fim prieteni si dupa aia iubiti. S-a mutat la mine cand am implinit 18 ani, totul era frunos, ne iubeam si nimic nu exista pe lume.

A venit timpul sa plec in armata, ea ramanand la mine acasa impruna cu parintii mei pana termin armata. M-a vizitat, nimic de zis, dar parca nu era ea. Dupa ce am terminat armata m-am intors la viata de zi cu zi, alaturi de ea.Vreau sa spun ca ma iubea foarte mult,dar intr-o seara cand veneam e la munca, nu stiu care a fost motivul de s-a certat cu mama. Am intrat in casa mama sarind cu gura la mine: uite ce face! uite ce drege!

Reactia mea, abia acum realizez, a fost una proasta, am inceput sa tip la ea. Ea imi tot spunea sa mergem in camera la noi sa stam de vorba, dar io parca nu auzeam nimic, si de aici a rezultat despartirea noastra, ea plecand la maica-sa. Am inceput sa plang crezind ca se va intoarce, n-a fost asa. Dupa o zi m-am dus la ea, 2 luni am incercat sa ma impac cu ea, eram dispus sa fac orice, ata de mult o iubeam, nu a fost sa fie, am ramas prieteni, ocazional ne mai intalneam in dormitor.

Si a continuat starea asta circa un an, cand, datorita serviciului meu, plecat prin Buzau fiind, cu un prieten, acesta spunandu-mi daca imi face cunostinta cu o verisoara de-a lui. La inceput a fost ok, fata parea in regula. Poate ca nu vedeam nimic altceva decat un umar pe care sa pot pune capul. Dupa nici 2 saptamani fata s-a mutat la mine. Intre timp nu mai stateam cu parintii, ma mutasem in apartamentul meu impreuna cu bunica.

Parca nu am vrut sa o pierd si pe ea din acelasi motiv ca si pe Alina. Am petrecut sarbatorile, ca era Decembrie, si am tot continuat. Sint genul de om care nu concep relatiile duble, de ce s[pun asta, pentru ca intre timp venise Alina sa ne impacam, sa mai incercam o data, la care io nu am fost de acord, argumentand cu faptul ca deja eram cu cineva si vreau sa ii acord toata atentia mea. Mare prost am fost, si o sa vedeti mai incolo de ce. Sa revenim la Iuliana, ca asta este numele ei.

Totul intre mine si ea parca s-a petrecut prea repede.In decembie o cunoscusem, in August facusem cununia, deoarece intre timp ramasese si gravida. Faptul ca a tinut copilul a fost alegerea ei, dar sa nu creada cineva ca fugeam de responsabilitati, nu, i-am zis chiar asa: hotararea este a ta in legatura cu copilul, iar orice vei hotari voi fi alaturi de tine, daca il pastrezi il vom creste, daca nu, vom trece peste asta. La vremea aceea io aveam 23 ea 17.

Au urmat nunta si botezul. Am stat o perioada la maica-sa pana am facut nunta si botezul, pentru ca nu putea sa se descurce singura cu cel mic. Dupa ce ne-am mutat inapoi in apartament, eu munceam de dimineata pana pe la 20.00, pentru a aduce suficienti bani la copil si sotiei, nu vroiam sa le lipseasca ceva. Noaptea ma trezea la fiecare 3 ore cand se trezea cel mic. Credeti ca era usor sa mucesti o zi intreaga si noaptea sa dormi intrerupt, iar a doua zi sa o iei de la capat ?

A durat asta vreo 2 ani. Am vandut apartamentul si ne-am mutat la curte. Dupa 4 ani s-a dus la muca, spunand ca s-a plictisit acasa. OK , am dat copilul la gradinita, nu am vrut sa ma impotrivesc. Odata cu dusul la serviciu Iulina mea s-a schimbat. Venea acasa din ce in ce mai suparata, parca nu ii mia ajungea nimic.  Am zis ca sint io devina, am luat totul asupra mea, spalam vasele, faceam curatenie, aveam grija de copil, faceam piata, absolut orice. Cand venea de la munca nu avea nimic de facut in casa. Mancare….. Doar cand ii spuneam io isi aducea aminte ca trebuie facuta. A fost o perioada in care faceam si macare.

Nu ducea si nu duce lipsa de nimic. Orice imi cerea ii faceam si tot nemultmita e. Au fost si certuri, in care mi-a zis verde in fata ca nu ma iubeste, ajung sa cred ca a tinut copilul doar sa fie sigura ca raman cu ea. Seara cand dormim nu ma ia in brate, timp de 7 ani nu am primit un sarut din partea ei, o imbratisare, un TE IUBESC, nimic. Am ajuns la capatul puterilor, nu mai am prieteni de cand sint cu ea, nu mai am cui sa ii spun nimic. Mama a murit, bunicii au murit, pratctic am ramas singur. Stau si indur pentru ce…. va zic io pentru ce: pentru copil…. De aceea v-am zis mai devreme ca am fost un prost cand am refuzat impacarea cu Alina, dar asta e acum, nu pot da timpul inpoi.