Oare trebuie sa-l accept doar pentru simplu fapt ca ma iubeste?

Povestea mea este una putin iesita din tipar,si poate ca va intrebati de ce? Ei bine, acum trei saptamani m-am intalnit cu M. (26) un baiat foarte deschis, amabil, frumusel etc. Ne stiam de aproape 7 ani, numai ca nu aveam o legatura foarte stransa deoarece stiam ca are o relatie de 4 ani cu o fata. In fine ca sa va spun mai pe scurt, nu mai era cu fata aceea se despartise din cauza ca ea isi gasise pe altcineva. M-a asteptat in fiecare seara la serviciu, era foarte grijuliu cu mn..toate bune si frumoase. Dupa trei saptamani deja ma simteam sufocata… Isi facea planuri de viitor cu mine. Nu ma scotea din frumusica, ma alinta tot timpul, numai ca la un moment dat, mi-a zis ca vrea sa se ne casatorim. Lucru ce m-a inspaimantat ingrozitor deoarece imi iubesc libertatea, m-am invatat singura si in schimb am doar 21 de ani. Vroia sa ne vedem zi de zi, imi zicea cat de mult imi simte lipsa si cat de mult ma place… Cand venea vorba de ceea ce simt eu si ma intreba eu ii ziceam ca nu mi-a fost dor de el pentru ca nu mi-a dat ocazia. Poate ca spuneti ca am fost rautacioasa dar totusi nu vroiam sa isi faca si mai multe sperante desi la cat de cuprins era de vraja mea nici nu observa defapt ca vreau si eu un moment de respiro..incercam sa ma controlez, am zis ca o sa-mi treaca starea aceasta de sufocare, de nervozitate,ca sunt doar niste toane care or sa-mi treaca,dar de unde… Imi placea de el dupa cum v-am zis era dragut. Dar problema era urmatoarea: avea caracterul mult prea slab pentru gustul meu..si ironia sortii e ca m-am aflat si eu candva in situatia lui. Ce-i drept am inteles ceva :in dragoste trebuie sa lasi loc de mister. Pentru ca, atunci cand te oferi pe tava nu mai prezinti interes, asa cum a facut el, sa-mi fie cu iertare nu vreau sa-l judec e un baiat extraordinar dar in ziua de azi trebuie sa fii putin mai diplomat. Acum i-am cerut o pauza sa ma lase sa ma gandesc dak e bine sa continui relatia cu el sau daca nu sa punem punct. Sunt mai rautacioasa din fire si de multe ori i-am dat peste nas si poate ca l-am ranit! Sunt constienta ca e baiat bun si nu vreau sa continui sa-l ranesc. Oare e bine sa-l las liber sa-si gaseasca pe altcineva? Eu una nu stiu daca as putea sa ma schimb. Faptul ca a fost prea bun de la inceput si ca m-a sufocat cu complimente m-a indepartat de el. Ce sa fac? Sfarsit