Orice pentru mama
Am crescut intr-o familie modesta, cu un tata mult prea aspru si cu o mama supusa, dar care a incercat mereu sa ne ajute si sa ne indrume. Cat timp am copilarit nu am fost apropriata de mama, deoarece mi-am creat o lume a mea, pe care o credeam perfecta. Am crescut fara prieteni, m-am dedicat in totalitate studiului si sportului de performanta.
Anii au trecut, am termimat liceul , am luat bacalaureatul cu o nota mare, am adunat multiple diplome la handbal , am intrat printre primii la facultate. Cu toate acestea mi-a lipsit o prietena . Boala de care sufeream de la 12 ani si cu care m-am luptat zi de zi m-a facut sa ma aproprii de mama . Ea a fost prima persoana, care a a avut incredere in mine, care a facut atatea sacrificii ca sa pot avea bani de medici si medicamente (asta pentru ca lui tata i se parea ca ma prefac).
Desi tata nu mi-a asigurat niciodata macar regimul alimentar de care aveam nevoie, mama pastra mereu singura bucata de carne din mancare pentru mine sau fructele pe care le cumpara pe ascuns (ca sa nu zica tata ca arunca banii pe prostii). Acum un an am fost atat de aproape s-o pierd pe mama. Anii la randul si-a neglijat sanatatea pentru ca eu sa pot avea bani de tratament. Desi fusese operata de cancer ovarian nu s-a mai dus la doctor, pentru ca eu sa am o sansa la o viata normala.
Acest lucru a costat-o aspru, s-a imbolnavit de boala Kusin, o boala rara, care apare o data la zeci de ani. Incet corpul ei s-a transformat, a devenit cardiaca, s-a imbolnavit de diabet. In vara anului trecut a ajuns la spital la Bucuresti. A fost operata la un rinichi de tumori si chisturi. A urmat apoi operatia la cap. Am renuntat sa mai sustin licenta, pentru ca banii sa ne ajunga pentru aceste doua operatii. Nu a contat pentru mine ca aveam note mari si o posibila cariera in fata.
Nu am regretat nici o secunda acest gest , desi am privit cu regret cum colegii mei au luat licenta si eu care luptasem atata pentru a reusi ramasesem singura fara licenta. Desi nu m-am putut angaja, acum lucrez la licenta si poate astfel voi avea si eu un viitor mai bun. Mama traieste astazi. Desi recuperarea este grea si a incercat sa se sinucida de cateva ori, acum imi apreciez si mai mult mama.
