Plimbare contra furtunii
M-am indragostetit de un barbat cu 15 ani mai mare ca mine. Eram o liceanca frumoasa, iar el un profesor non-conformist. Ne-am intalnit inainte de ziua lui de nastere si am vorbit ore-n sir despre viata. Aveam aceleasi idei, ne placeau aceleasi carti, intalnisem amandoi un suflet pereche, la fel, dar diferit. Si literatura, desenul, folosofia erau parte din cotidian. Iubeam puternic si pur si nu asteptam nici unul nimic in schimb. Iubeam abisul in care ne cufundam in fiecare zi. Ne plimbam nebuni pe strazi pustii si pline de noapte, vorbeam doar in soapte pline de dor, eram insetati de iubire si de stiinta, de creioane si grafit. Eram insetati de trupuri imbalsamate cu ciocolata si vin. Eram plini de ranile oamenilor din jur si se vedeau inca urme de lacrimi brazdand obraji, urme de sange pe piepturile goale. Iubeam cum iubesc copiii si plangeam cum numai marea o mai poate face. Dormeam cu teama de a nu-l trezi pe celalalt cu respiratia greoaie si sarutam atat de apasat de parac am fi vrut sa furam sufletul celuilalt si sa-l inchidem intr-o cutie. Cu fiecare zi, muream mai mult si mai tare, mai trist si mai vinovat. El imi fura copilaria, iar el mie tineretea si vitalitatea. Eram stafii pentru ceilalti si vii doar pentru noi.MI se revarsa inima de atat iubire si de fericire, mi se spargea cosul pieptului din cauza presiunii si mi se deschidea un zambet larg pe fata… atat de larg incat se formau incet linii care-mi conturau chipul. In nebunia mea acum mi se conturase fata si semana chipul cu mine. Am fugit de toti cei care ne iubeam si ne-am aruncat in mare… in marea de oameni si ei ne-au prigonit cu pietre. Ne iubeam si ei au vrut sa ne punem saci cu cenusa in cap si s ane taiem trupurile pacatoase. Pacatuiam pentru ca ne iubeam. Si-acum am in minte buzele lui carnoase, cerul plin cu pete de iarba din ochii lui si trupul sau cald. In nebunia-mi crunta de cuvinte nerostita iubesc pacatul din bratele sale si durerea din suflete e nemarginita. Imi sunt indiferenti oamenii care ne-au judecat pentru ca stiam sa iubim si puteam fi fericiti. Acum sunt plina de goluri si vid. Cu bratele atarnande astept sa vina iar El sa le arunce in jurul gatului sau si sa mai privim o data o ploaie de stele. S-ar putea sa o privim de sus.
