Poveste despre mine
Buna! Sunt ami si vreau sa va povestesc cate ceva despre o parte a vietii mele. Am cunoscut acum un an si vreo 5 luni un tip, ii gasisem profilul pe un site de socializare online. Si i-am luat idul de acolo ca sa pot vorbi cu el pe mess. Mi s-a parut dragut, inteligent si chiar serios.suntem de aceeasi varsta, 25 de ani dar din orase diferite si ar urma sa ne intalnim saptamana viitoare. Intai as vrea sa spun cate ceva despre mine.
Am fost o persoana destul de timida si introvertita, am invatat mult in scoli, am facut o facultate 4 ani si pot sa spun ca am fost o tocilara, dar era vorba de ambitia de a avea note bune pentru a nu dezamagi pe nimeni, si nici chiar pe mine insami. Imi place muzica, desenul, imi plac filmele, plimbarile etc. Si Internetul. Nu am avut mai niciodata multi prieteni, pentru ca am avut eu si ai mei greutati financiare (eu si acum stand cu parintii si cei doi frati).
Asa ca am crescut fara sa am incredere in oameni, sunt politicoasa in societate, etc insa parca nu apartin nici unui loc anume!parca sunt tot timpul singura. Cu timpul am devenit mai deschisa la comunicare insa am retinerile mele in relatiile interumane! Prieten in sensul de iubit nu am avut decat 2, dar mai mult in perioada adolescentei. Si pana la 25 de ani ai mei, cateva relatii pasagere dar nimik serios. Imi place seriozitatea si as vrea o relatie de lunga durata dar parca nu am noroc si parca mi-e frica de responsabilitatile unei astfel de situatii!ador independenta mea, pentru ca asa m-am obisnuit, nu am avut o sora care sa imi fie cea mai buna prietena, care sa imi asculte ideile, parerile.
Daaa o am pe mama, ar zice unii, ea ma sustine in tot cat si ceilalti din familie, asa e dar parca tot lipseste ceva si in acelasi timp parca le am pe toate. Parca nu sunt niciodata multumita de nimic, sau poate nu sunt deloc multumita de mine insami si nu sunt convinsa ca pot lua cele mai bune decizii in viata. Am avut un prieten pe care l-am iubit dar m-a inselat si acum e insurat cu alta, la care chiar nu stiu ce a vazut. Sunt asa de dezamagita nu de viata ci de oamenii din viata mea, exceptand familia.si referitor la acest tip cunoscut pe net, pot sa spun ca as vrea sa il cunosc, chiar si dupa un an si ceva, parca am impresia ca nu stiu nimic despre el si nu stiu dak e prudent sa ma duc sa il vad. Eu am treaba in orasul din care este el si trebuie sa imi iau niste acte asa ca am stabilit sa ne intalnim si sa schimbam 2-3 vorbe! Eu ma duc dar am niste retineri mari cat mine.
Uneori am impresia ca il iubesc sau ca si el ma iubeste dar apoi ma trezesc la realitate si imi spun: stai! Ce faci, tu nu vezi ca e doar un tip de pe internet si ca nu poti avea incredere in nimeni? Asa e. Ma trezesc la realitate. Daca eu nu am avut incredere in cineva cunoscut in realitate din orasul meu, deci, cum sa am incredere in cineva de pe net si sa iubesc acea persoana? Nu se poate. Nu stiu nici ce vreau de la viata mai ales pe plan personal. Stiu un singur lucru, ca vreau sa imi ridic diploma de licenta, si sa imi gasesc un serviciu care sa imi placa si am certitudinea ca doar asa imi voi recapata increderea in mine, in fortele proprii. Totusi e mai buna realitatea, e mai bine sa vezi oamenii in realitate, sa comunici cu ei zilnic si nu printr-o fereastra de chat. Cand o sa am un serviciu stabil, un venit asigurat, atunci sunt sigura ca pot face orice, ca pot fi independenta pe deplin. Va multumesc pentru aceasta ocazie minunata de a va impartasi cateva din gandurile mele.
Si am mai luat o hotarare o data ce scriu aceste randuri: voi fi eu insami si pe viitor vreau sa am o familie a mea, dar intai ar trebui sa imi gasesc un iubit real, in care sa am incredere si care sa ma respecte. Sper sa reusesc si nu voi mai fi pesimista ci doar realista, pe picioarele mele in orice mai ales cariera, si alaturi de familia mea. Viata e frumoasa si merita traita din plin!