Povestea mea trista

Povestea mea incepe cam asa… nu sunt nici tanara si sunt si casatorita actualmente dar… cu ceva timp in urma am avut o mare dezamagire in viatza si pot spune ca sufar si acum. Nici macar eu nu stiu dupa ce.

Lucram la o sala de net. Cand am intrat sa preiau schimbul am vazut un tip de o frumusetze rapitoare. Poate ca era prea mult pentru mine, era si mai tanar. Dar mi s-au muiat pur si simplu picioarele. Am facut tot posibilul sa vad nickul cu care intra si l-am contactat pe mirc insa fara sa ii spun ca sunt la doar 2 m de el. L-am facut sa se indragosteasca de mine dar nu fizic ci de ceea ce gandeam.

Dar cum minciuna are picioare scurte mi-a sunat telefonul mobil si am iesit sa pot vorbi in timpul asta si lui i se termina timpul si a venit sa ii mai pun si cum pagina mea a ramas deschisa la nickul lui a vazut cine era acea misterioasa persoana. Am puput sa vad surprinderea de pe fata lui. Am intra inapoi, i-am mai pus timp la calculator si am incercat sa inchid mirc-ul, cand s-a intors de la calculator si, cu un zambet, mi-a zis: „nu inchide, hai sa continuam!”. Am ramas blocata. Stia cine sunt si totusi vroia sa mai vorbim. Pe de o parte ma bucuram, pe de alta ma simteam parca prinsa la furat. Am continuat si in seara respectiva m-a condus acasa.

Mi-a cerut sa facem dragoste si chiar daca eram indragostita orbeste de el am avut puterea sa-l dau afara. Va imaginati ca ma simteam bine dupa aia? Pe naiba, ma simteam ca o idioata. O saptamana am fost distrusa, nu stiam nimic de el. Nu stiam nici macar unde locuieste sau ce numar de telefon are. Am inceput sa intreb pe toti de el. Nimeni nu stia nimic. La o saptamana, mergeam spre manca si in fatza mea apare el. Ma prins in bratze si mi-a zis ca nu mai rezista si ca ma iubeste. Cu riscul sa ii dau chiar si o palma el m-a sarutat. Eram blocata dar in acelasi timp atat de fericita ca inima simteam ca imi sare din piept.

S-a mutat la mine si a fost o frumoasa poveste de iubire ce a durat un an. Planuri de viitor impreuna si tot ce se poate face intr-o relatie care mergea superb. Doar ca marea mea iubire avea si o mare dorintza: sa plece in strainatate. Am hotarat ca dupa ce face ceva bani ne casatorim si ca nu o sa ne despartim vreodata.

Sacrificii si bani imprumutati… dar mai ales un gol imens in suflet. In ziua in care a plecat am plans ca nici la munca nu am reusit sa merg. M-am inchis in casa si nu vroiam sa vorbesc cu nimeni. Dupa cateva zile au urmat telefoane, ca nu gaseste de munca si iar l-am ajutat cu toate cunostintele ce le aveam.vorbeam la telefon si pe net, pana intr-o zi.

Am simtit o nevoie nebuna sa intru pe e-mailul lui (lucru ce nu il mai facusem cu toate ca ii stiam parola). Am vazut o groaza de e-mailuri de la o alta. Am deschis unul. Pe langa ceea ce ii scria tipa era si ceea ce i-a trimis el. Cuvintele dulci ce le-am auzit eu un an, acum ii erau adresate ei. O suferinta de nedescris m-a cuprins. Cand l-am intrebat ce inseamna acele e-mailuri raspunsul lui a fost: „doar am profitat de tine sa pot pleca. Nu te-am iubit niciodata!”. Acum v-as ruga si pe voi sa-mi raspundeti: se poate sa stai cu o persoana un an si sa joci atat de bine teatru sau de fapt el m-a mintit cu acele vorbe?

Sunt casatorita si am un sot minunat dar in sufletul meu a ramas acea dilema. „oare m-a iubit? Daca nu, atunci de ce imi mai trimite salutari in e-mail?”