Relatia noastra ma creste
Acum 2 ani eram o copila. Abia terminasem facultatea si nu stiam ca regimul de viata a unui om mare nu trebuie sa fie neaparat unul drastic. Imi amintesc perfect ridicolul situatiilor in care incercam sa ma port matur, sa stau serioasa si sa privesc tot timpul prin ochelari (nu peste, fara aere sugubete!). Imi amintesc si cat de tare ma amuza cand pretentia asta a mea de a ma face mare dintr-o data. De o seriozitatea aproape copilaroasa. Mi-a trecut repede faza asta de prosteala cu maturitatea fortata, chemata, invocata, inventata cand am dat de tine.
Ce zi frumoasa era… 1 mai, mare, plaja, soare, abia incepea vara pentru mine, abia mi se trezeau anotimpurile calde in minte si in suflet. Tu ai devenit incet cel mai frumos anotimp al meu si simt ca e doar inceputul. Sa stii ca nici acum nu am spalat rucsacul ala plin de nisip pe care mi l-ai purtat atunci pentru ca era mai greu decat mine, cum ziceai. Si de atunci imi tot cari poveri…
Nu pot sa uit ca m-ai primit langa tine stiind despre toate problemele mele cu tatal meu, despre toata furia pe care am strans-o indelung in suflet si pe care prea des am varsat-o pe tine, pedepsindu-te in locul lui.
Ai stiut prea bine sa faci fata acestei provocari pe care inconstientul meu ne-o intindea amandurora.
Plus ca m-ai chemat sa iti fiu aproape intr-un fel in care armele mele de aparare, fuga mea de orice devenea serios s-au transformat in chemari la randul lor. Si ne-am gasit pe drumul dintre fricile mele, dintre sperantele si nevoile de a creste impreuna cu adevarat.
Langa tine am lasat deoparte funditele de scolarita si apucaturile de fetita timida. Langa tine am invatat ca nu e nevoie sa fii mereu in defensiva, ca nu toti iti sunt dusmani si orice tip de vulnerabilitae te face urata. Ba dimpotriva! Cu optimismul tau, cu spontaneitatea care m-a speriat la inceput am reusit sa imi dau voie sa fiu naturala, sa ingenunchez in fata lucrurilor frumoase, sa ingenunchez in fata ta, cu toate slabiciunile si fortele despre care nu aveam habar ca exista – cu tine sunt sincera fata de mine.
Relatia noastra ma creste. Tu imi esti sprijin si tind sa cred ca si tu cresti alaturi de mine. Ca doua fire de iedera ne ducem mai sus si mai sus, impletindu-ne pentru totdeauna felurile de a fi. Si cred ca, desi nu avem aceleasi radacini, putem sa fim mereu extrem de apropiati. Si mai vreau sa stii ca relatia cu tine este pentru mine o noua dimensiune: a mea, a trecutului meu, a prezentului, a lumii. Tot ce imi doresc este ca viitorul sa imbrace aceasta dimensiune care ne vine atat de bine si sa poarte aceeasi siguranta pe care o traim acum. Dimensiunea noastra! Acum sunt aproape mare (nu?!), dar te rog totusi ceva: sa nu ma privezi de vata de zahar pe bat nici macar cand voi avea 80 de ani! E atat de bine sa raman si fetita langa tine!.