Si eu cui raman?
Stiu ca sunt multi copii in situatia mea si de aceea vreau sa va spun eu daca ei nu pot sau nu stiu cum. Sunt un copil, acum mare, dar care am avut o copilarie nu tocmai roz. Parintii mei au divortat cand eu aveam doar un an si patru luni, mai aveam un frate care dupa divort a ramas la bunica din partea tatalui pentru ca suferea de convulsii si noi (eu si mama stateam la sat, unde salvarea ajunge mai greu). Imi vizitam fratele in fiecare an de sarbatori, zile de nastere si mi se parea ca e totul bine, pana am crescut si am realizat ca fratele meu nu ma vrea langa el, niciodata nu m-a vrut cu adevarat, si, mai mult decat atat, ii este rusine cu mine pentru ca am crescut la tara.
M-a acuzat ca eu sunt de vina pentru divortul parintilor dar, cum spuneam, aveam doar un an si patru luni, nu am avut cum sa le spun eu parintilor nostri sa faca acel pas. Dar am fost si inca sunt considerata vinovata fara vina, insa. Primeam o pensie alimentara de 1200 de lei pana cand guma de mestecat a fost 500 de lei, iar apoi bineinteles ca nu am mai primit nimic. Tatal meu nu m-a vizitat niciodata in toti acesti 21 de ani pe care ii am, dar sincer sa va spun nici nu-i simt lipsa pentru ca nu l-am avut niciodata. M-au crescut bunicii, mama si un unchi. Pana sa cresc si sa realizez ce se intampla de fapt, imi doream un tata asa cum au toti copiii, dar nu l-am avut niciodata, iar acum nu il mai doresc, m-am obisnuit sa nu il am.
Bunicii mei au decedat, iar mama a fost nevoita sa plece in strainatate la munca sa imi pot urma visul de a deveni psiholog. Eu am ramas singura, mai singura ca niciodata! A trebuit sa reusesc sa ma descurc fara sa ma plang ca e greu sau ca am probleme… Am trecut peste toate fara sa ma uit in urma mea. Nu o sa uit niciodata de unde am plecat si atunci cand voi ajunge unde imi doresc voi merge la fratele si la tatal meu si le voi spune ca am reusit chiar daca ei nu m-au vrut alaturi. Probabil suna copilaresc ce spun, dar dincolo de aceste cuvinte sta un copil chinuit de gandul vinovatiei nefondate si acest lucru doare mai mult decat orice rana fizica.
