Si uite asa mi-am distrus cei mai frumosi ani…

Povestea mea incepea in clasa a noua, cand ca orice adolescenta m-am indragostit de un tip dragut , sensibil, la care alergam de cat ori aveam o problema. Aveam fluturasi in stomac doar cand ma gandeam la el. Il iubeam, desi nu putea sa-mi ofere prea multe. Dar timpul a trecut, lucrurile deveneau din ce in ce mai serioase, vorbeam chiar de casatorie pe la 23 ani, cand parinti mei se impotriveau tot mai mult, ba ca nu avea studii, ba ca nu avea situatie financiara, eu venind dintr-o familie cu o situatie destul de buna. Fixasem nunta si am cunoscut un politist care imi cam facea cu ochiul. Era matur, inalt cu ochii verzi, avea cuvintele cu el, de fapt tot ce-i trebuia sa pacaleasca o fetita de 23 de ani, care nu avea habar ce inseamna viata. Si era si pe placul parintilor, asa ca mai mult inpinsa de mama i-am dat o sansa. Si am dus-o asa pana la 3 luni ininte de nunta, o seara cu agentul de politie, o seara cu celalalt si ambii stiau unul de celalalt. O seara luam masa la restaurant, o seara cadouri din cele mai fine pana mi s-a impus ca de voi ramane cu vechiul prieten pot sa plec cu el. Si asa am ales… Dar am ales si am plecat cu agentul. A urmat o perioada foarte frumoasa cu vacante prin tara, cu cadouri frumoase, ma simteam ca o printesa. Ii multumeam lui D-zeu si nu stiam ce am facut sa-l merit, chiar le dadeam dreptate parintilor. Totul pana dupa cununia civila cand a venit beat de la servici si m-a comfundat cu sacul de box. A urmat o perioada in care facea orice sa-l iert. L-am iertat deoarece nu vroiam sa fiu divortata din prima saptamana, si mai mult parinti nu stiau. Mai tarziu am ramas insarcinata si ne-am casatorit numai ca dupa casatorie a urmat al doilea episod cu sacul de box. Dupa o scurta despartire am cautat un motiv sa-l iert si acesta era sarcina, dar in sufletul meu il iubeam prea mult si nu puteam renunta. Au trecut de atunci aproape cinci ani si copilul meu are astazi patru anisori, este un copil reusit, energic si foarte intelligent. Numai ca noi tot nu ne intelegem, nu ma loveste dar mai rau abuzurile psihice sunt la ele acasa. Eu nu mai simt nimic pentru el si ma gandesc tot mai des sa divortez, dar in acelasi timp si la copilul care trebuie sa cresca langa tata. Mentionez ca-si iubeste mult copilul si niciodata nu ma agreseaza in fata lui. In paralel fostul meu iubit va avea nunta cu viitoarea lui sotie, dar si astazi daca ne vedem nu ne putem lua ochii unul de la celalalt, cat despre situatia lui materiala este bine realizat, lucru pe care nu-l mai poti spune despre mine. Se aplica expresia ,,Se intoarce roata”. Aviz pentru parintii care cred ca stiu tot…