Sotul meu se dedica in totalitate mamei lui
Sunt casatorita de 15 ani si in prezent suport o adevarata criza in cuplu. Sotul meu este un om cu o inima foarte mare.
Toata lumea il admira si eu sunt cea mai mare admiratoare a lui. Este in stare sa faca orice pentru ca unui om sa ii fie chiar si putin mai bine. Nu mai zic de situatia cand cineva apropiat ii cere ajutorul.
Acum un an mama lui s-a imbolnavit si cancerul pe care il are se pare ca nu poate fi tratat. In consecinta, repercusiunile au aparut si in relatia noastra.
Ma inteleg de minune cu soacra mea si mi-a parut extrem de rau cand am auzit de nenorocirea ei. Sotul meu a parut mai putin zguiduit decat mine. A trecut imediat la actiune si nu s-a multumit cu raspunsul medicilor din Romania.
La cererea lui am hotarat sa mergem pentru investigatii in Austria, apoi in Franta. Am facut un credit, am mers acolo, dar raspunsul a fost acelasi: nu prea se mai pot face multe.
Boala avanseaza, insa partenerul meu nu se da batut. Incearca sa isi pastreze energia si se dedica mamei sale. Il inteleg, insa aproape ca nu ii mai pasa de famila noastra.
Suntem inglobati in datorii, credite peste credite, mai ales ca nu niciunul dintre noi nu castiga enorm (suntem profesori). Am incercat sa discut cu el si s-a simtit extrem de ofensat.
M-a apostrofat si m-a facut cruda. M-am simtit vinovata pe moment, dar nu mi se pare normal sa ma neglijeze pe mine si pe copiii nostri. Ma sperie si gandul ca el nu se exteriorizeaza.
Ma tem sa nu isi verse agresivitatea la scoala sau sa se imbolnaveasca pentru ca efectiv nu mai mananca asa cum trebuie, doarme putin si il vad tot mai absent. Orice urma de intentie din partea mea cu privire la o posibila discutie despre aceasta situatie il scoate din sarite si pleaca repede, evitand subiectul.
Desigur ca i-am propus sa mearga la un psiholog, dar nici nu vrea sa auda. Stie sigur ca mama lui nu va muri, ca nu o poate lasa sa moara. Ma intristeaza enorm sa il vad asa, nu il mai recunosc si efectiv nu stiu ce sa fac.
Mai ales ca fii nostri au nevoie de el si el e mai mereu plecat la soacra mea. Daca ne strangem in weekend la masa e deja mult. Aproape simt ca nu mai am sot si tata pentru copiii mei. Mai simt singura, frustrata, abandonata. Mi-e teama uneori sa imi recunosc ce imi doresc..