Suflet chinuit

Viata mea s-a zdruncinat din temelii in urma cu cativa ani buni. Am fost casatorita, mintita, inselata, umilita si calcata in piciare. Oare cum am putut permite acest lucru?! Am sperat ca lucrurile se pot schimba, insa n-a fost sa fie… Am doi copii, care pentru mine sunt de nepretuit… Traiesc pentru ei, muncesc pentru ei… Dupa divort am avut o relatie de vreo 3 ani, o relatia plina de iubire, echilibrata, frumoasa, in care am investit iubire matura, incredere, sinceritate… insa fara viitor, dintr-un singur motiv, dar care a fost decisiv. Am pus capat acestei relatii acum mai bine de 1 an. Pot sa spun ca nu sufletul mi-a dictat acest lucru, ci ratiunea, insa desi sunt o fire puternica, luptatoare, chiar prea incapatanata uneori in propriile principii, in sufletul meu a ramas numai durere si suferinta. De-a lungul acestui an am reusit, aproape de fiecare data, sa maschez durerea si dorul, care uneori atat de tare ma copleseau, incat pana si fizic simteam durere… Cel mai greu imi era in momentele cand eram singura, resimteam in fiecare por durerea ascutita. Poate e greu de crezut pentru unii, insa cu toate eforturile si resursele de care dispun, nu am reusit sa las in urma aceste sentimente, decat aparent… Am crezut ca, timpul le va rezolva pe toate si la un moment dat o sa paleasca amintirile si trairile avute in aceasta relatie. Din cand in cand ma mai intreb, oare cat timp imi mai trebuie sa treaca, sa uit, sa nu mai simt durerea atat de vie? Deja a trecut atata vreme, oare n-ar fi timpul sa ma vindec?! Am multi prieteni care imi sunt alaturi si imi umplu sufletul de bucurie, printre ei se numara si copii mei, fiind deja destul de mari. Pot sa spun ca sufletul meu se imparte in doua: o jumatate reprezinta bucuria zilnica care se datoreaza existentei copiilor, faptul ca sunt sanatosi si cuminti. Jumatatea cealalta care reprezinta viata mea pur personala, care sper ca la un moment dat o sa-si regaseasca linistea… Nimic altceva nu-mi mai doresc pe plan personal, decat sa nu ma mai doara atat de tare, sa pot sa trec peste aceasta dezamagire sfasietoare…