Sunt deznadajduit
Nu stiu cum sa ma explic, dar sunt intr-o mare criza sufleteasca. Pur si simplu nu ma mai suport. Nu-mi place felul in care arat, felul in care ma port, sunt timid, destul de timorat in grupul de prieteni, am impresia ca sunt cel mai natarau, urat, om de pe planeta. In esenta, acest sentiment se transforma in ura, invidie, egoism, nevoia de a fi in centrul atentiei permanent. Durerea asta e sfasietoare si nu gasesc vreo cale sa fiu impacat cu mine insumi. Am prea multe defecte, si prea putine realizari. Nu vreau sa fiu nemultumitor fata de ceea ce am deoarece traiesc foarte bine, sunt sanatos, am tot ce imi trebuie, note mari la examene(multumesc Doamne), insa nu pot sa gasesc o cale sa-mi revin. Vad in cei din jur numai partile lor frumoase si regret enorm ca nu le am si eu, ca nu sunt si eu sarmant ca ei, frumos ca ei, atent ca ei. Ma straduiesc dar in majoritatea cazurilor esuez lamentabil. Aveti vreun sfat mai psihologic sau sunt sortit la o viata in chinuri ?
Da stiu cum e dar nu te lasa amagit de frumusete, deorece tine un moment si cand a trecut nu mai e. Si eu sunt mereu dat la o parte si sunt facut in multe feluri si ma doare foarte rau, dar nu ma las.
Si nici tu.