Sunt optimista si mereu vesela

Caut si caut! Nu astept sa imi vina cheful sa ies in oras, sa fac o baie, sa imi puna cineva masa. Si ce daca sunt obosita si suparata din cate si mai cate motive? Cand intru in casa las pe prag tot ce nu mi-a placut in acea zi si le zdrobesc cu usa.

E un gest simbolic, dar ma ajuta. Mai ales cand imi imaginez cum ii pocnesc cu clanta nasul nesuferitei care m-a claxonat 2 minute in intersectia aglomerata! Inteleg ca agresivitatea trebuie descarcata si nu am de gad sa imi alerg pisica prin casa cu toporul de snitele. De aceea fac si un sport care ma ajuta sa ma eliberez: tae bo.

Las sa treaca. Tine de mintea mea. Nimic nu dureaza o vesnicie. Nu ma voi pensiona din acest job, vacanta va veni la un moment dat, supararea cu cea mai buna prietena va fi lasata in urma candva.

A accepta si binele si raul, a le lasa sa se scurga printre degete, s atreaca prin tine adunand si purificand sunt chestii de intelepciune. Imi amintesc ca la un work-shop ne-au zis ca se cheama “wu-wei” si ca este un principiu oriental de impacare cu natura. Adesea sunt ca un rau si plutesc odata cu el.

Nu inot in sens invers curentului, ma las purtata de directia naturala a lucrurilor si cred in mine. Stresul se reduce doar la spalatul pe dinti eara tarziu cand ma simt obosita de toate lucrurile minunate incercate peste zi.

Si protestez, ca un copil. Nu vreau sa fiu altfel. Sper ca macar Diana, prietena mea, sa fie multumita acum ca stie de ce sunt mereu vesela. Si sper ca si alte persoane sa incerce starea mea cat mai des..