Suntem mai puternici decât credem

Sunt Elena Manea și povestea mea este marcată de o întâmplare senzaţională, la limita morţii, căreia i-am supravieţuit.
Se spune că aşa cum îţi sunt sunt gândurile, aşa îţi este viaţa. Mai toată viaţa mea, până la evenimentul traumatic, trăiam cu multe frici.
În 2016, la vârsta de 39 de ani, am aflat diagnosticul de cancer incipient de col uterin, am fost operată după câteva săptămâni de la aflarea veștii și la operaţie am primit o transfuzie greșită de sânge care m-a băgat în comă profundă. Timp de 7 zile și 7 nopţi am fost la un pas de moarte. Niciun medic nu mi-a dat vreo șansă de supravieţuire. Primisem o pungă întreagă de sânge AB4 în loc de grupa zero. Am fost în disfuncţie multiplă de organe, în scor Glasgow 3 al comei, creierul a fost în hipoxie și am făcut dializă.

Este o minune nu doar supravieţuirea mea, ci și faptul că nu am rămas cu sechele după acest accident transfuzional. M-am agăţat de viaţă cu toate resursele mele, ca să mă pot întoarce la băiatul meu, în vârstă de 8 ani atunci. Era vara lui 2016. În decembrie același an, am divorţat.
Dacă eu sunt întreagă și stăpână pe mine după toate aceste întâmplări, mi-am făcut o promisiune: vreau să mărturisesc minunea revenirii mele la viaţă și să ajut femei, mame și pe oricine se află într-o situaţie limită, de orice natură ar fi ea.
Acum sunt jurnalist și autorul cărţii Trezită la viaţă, Jurnalul unei supravieţuitoare. Cartea mea este un ghid pentru cei care se confruntă
cu o situaţie aparent imposibil de depășit. Eu am aflat că se poate, că suntem mai puternici decât deimaginăm, iar resursele stau în noi.
Credinţa în viaţă, în iubire, mi-au adus siguranţă, sentimentul de apartenenţă la ceva grandios, care susţine viaţa. Necondiţionat. Am învăţat că doar pentru că ne-am născut suntem iubiţi. Aşa cum nu ne facem griji că aerul nu ne ajunge sau că pământul nu ne susţine, de ce ne-am face griji permanente legate de viaţa noastră?
Nu ne facem griji legate de procesele care se petrec în corpul nostru: în fiecare minut, secundă, celulele noastre îşi îndeplinesc milioane de sarcini: ficatul se regenerează, stomacul se ocupă de digestie, inima pompează sângele. Suntem în control? Aş zice că nu. Toate se întâmplă firesc, de la sine.

Citește continuarea articolului în ediția mai 2024 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!