Teama

Teama de ce? De necunoscut? De iminent? De moarte? De viata? N-as putea spune. O teama care isi alege momentele cele mai neprielnice – neprielnice pentru imaginea pe care incerc sa mi-o cladesc si recladesc in continuu in mediul in care exist, pentru randamentul la locul de munca, pentru viata alaturi de iubitul meu care parca s-a plictisit sa ma inteleaga si lista continua. De unde vine acest sentiment chinuitor? Din copilarie? Din repetatele abuzuri din partea celor care ar fi trebuit sa ma ocroteasca (poate chiar sa ma iubeasca)? Din nesiguranta continua? Dar toate acestea s-au petrecut in trecut. Acum sunt „mare” si pot sa ma apar. Acum constientizez ce s-a intamplat si ar trebui sa am capacitatea si luciditatea de a lasa trecutul in trecut si de a-mi trai prezentul. Un prezent satisfacator pentru mine. Dar teama tot rasare. O constientizez, incerc sa o neutralizez, dar atunci apare noaptea in somn. Am reusit sa trec singura peste atacuri de panica la 16 ani si acum ma cert ca nu reusesc sa scap de temeri. Sa fiu puternica..