Traiesc o viata dubla

Mi s-a spus in repetate randuri ca „implinirea sentimentala nu o gasesti in casnicie”dar m-am incapatanat mereu sa nu cred ca asta ar putea fi adevarat chiar daca viata mi-a dat o palma in sensul asta punandu-ma in fata unei casnicii ratate la nici 25 de ani.am trecut peste acel esec datorita unui om care isi pune si azi amprenta asupra vietii mele si care si acum imi este prieten,amant si confident. A inceput din prima zi in care am decis ca nu mai pot face nimic pentru casnicia mea si m-am mutat singura intr-un apartament mic,mobilat destul de modest dar cu aerul acela de „acasa”.Ma trezisem singura cu vreo 6 saci cu lucruri in mijlocul casei fara a sti incotro sa apuc.Am plans cam o jumatate de ora dupa care m-am apucat de curatenie si de aranjat acel apartament pentru a-l face cat mai „acasa”. Aproape cand am terminat am primit un telefon de la EL.EL,un barbat casatorit in varsta de 45 de ani(varsta pe care nu a aratat-o niciodata),pedant,cuceritor,cu un sarm potrivit varstei lui,un barbat pe care il cunosteam de ceva timp prin prietenii mei cei mai buni.Ma suna sa ma intrebe daca ma simt bine avand in vedere situatia si daca vreau sa iesim sa mancam ceva pentru ca era sigur ca am avut timp sa stau la masa.Cum eram destul de obosita si de infometata si cum nici nu vroiam sa stau singura in casa ideea a parut a fi una din cele mai bune.Nu dupa mult timp a venit dupa mine impreuna cu prietenii mei(care sunt casatoriti)cu o sticla de vin pentru a „inaugura”noul meu domiciliu.S-a comportat foarte casnic lasand impresia ca acolo e casa lui cu toate ca nu am avut decat o relatie de amicitie pana atunci lucru care mi s-a parut suspect.Am iesit la un restaurant unde nu si-a ascuns deloc intentia de a ma cuceri dar si de a ma ajuta din acel moment.Nu am lasat impresia ca nu as fi de acord dar nu am dat nici un raspuns clar fiind stajenita de prezenta prietenilor mei.M-a condus acasa si ,cum eram numai noi doi m-a sarutat.L-am instiintat ca nu vreau sa fiu a doua pentru nimeni si ca nu voi putea sa ocup locul de amanta niciodata.Raspunsul lui a fost ,pe un ton foarte nervos,ca nici prin cap nu i-a trecut sa devin amanta lui ci iubita lui,femeia care ii ofera acea implinire sentimentala pe care nu o gaseste in casnicia lui.Destul de confuza dar si curioasa am acceptat sa ramana la mine in seara aceea. Au urmat nopti la rand pe care le petrecea la mine fara sa isi puna problema ca trebuie sa sa ajunga acasa,la sotia lui.Precea atat mult timp la mine si cu mine in oras incat dadea impresia ca nici nu mai e casatorit.Isi invita prietenii si persoanele cu care trebuia sa rezolve anumite probleme de servici la mine ca si cand era casa noastra impreuna.nu are rost sa mai dau detalii cu privire la ajutorul material de care beneficiam din partea lui,avand o functie importanta in judet.Eram o familie.Acceptam ca nu e doar al meu dar nu ma lasa niciodata sa simt ca nu as fi pe alt loc decat primul.Imi spunea de multe ori ca nu am voie sa ma indragostesc de el pentru ca eu trebuie sa imi refac viata,sa am o familie.Dar cum sa nu ma indragostesc?Ii spuneam ca el sa aiba grija de sentimentele lui ca eu voi avea de ale mele cu toate ca eram pierduta.Incercam sa pastrez distanta atunci cand ieseam in oras pentru a nu fi vazut in ipostaze neplacute,pentru a nu fi atacat prin relatia noastra dar mereu imi spunea in gluma ca nu trebuie sa mentin o distanta mai mare de 1mm. Am fost fericita cu el aproape un an.El a plecat in concediu cu familia fara sa stiu.Atunci am simtit ca nu sunt totusi prima si am hatarat sa dau o sansa unui baiat,Alex care ma curta de ceva timp.Relatia mea cu Alex a mers din ce in ce mai bine pa cand cea cu el a incetat.Ii intreba pe prietenii mei ce fac,cum imi este pana intr-o zi cand a hotarat ca trebuie sa il cunoasca pe Alex.Si s-au cunoscut.Nu pot nici acum sa nu tremur de emotii cand imi aduc aminte cum EL ma lauda in fata lui Alex ca fiind o „copila”buna,care a trecut prin multe,care are nevoie de o stabilitate familiara si care are tot sprijinul dezinteresat din partea lui,mai ales in cazul in care as pati ceva rau.Am realizat ca sentimentele lui pentru erau total diferite de ceea ce credeam eu in momentul in care a plecat in concediu si ma acuzam pentru lipsa mea de rabdare. Alex a devenit rapid preferatul parintilor mei si nu foarte tarziu a hotarat sa plecam din oras pentru a locui cu ei.M zbateam intre dorinta de a avea familia dorita si iubirea care o aveam pentru el(care in loc sa dispara era mai puternica) Intr-un final am acceptat.Am plecat cu gandul ca voi reusi sa il uit.O perioada nici nu mai vorbeam cu el telefon pentru a fi mai usor dar nu era.Vorbeam apoi regulat la telefon,purtand discutii despre viata mea,cum evolueaza relatia mea.Mi-a fost un sprijin real chiar si de la distanta timp de un an. Trebuind sa ma reintorc in oras pentru a rezolva o problema m-am reintalnit cu el.Sentimentele au ramas aceleasi intre noi si am hatarat sa fugim „in lume”pentru o zi.Am retrait acel sentiment de siguranta,am fost din nou eu insumi fara nici un fel de limite impuse,m-am completat din nou cu omul cu care formez un intreg.EL e probabil iubirea vietii mele si traiesc o viata dubla;una in care sunt o familista devotata si exceptionala si una in care iubesc un om pe care stiu ca nu il voi avea niciodata in totalitate doar pentru mine.Traiesc cu speranta urmatoarei intalniri cu El si pana atunci ma bucur prin telefon de sprijinul confidentului si celui mai bun prieten. Am doua vieti si sunt multumita de amandoua.