Un destin schizofrenic
Nicu m-a intrebat . „ Cine a murit ? “ Eu , am raspuns : „Costica!“ Nu credea. Tot atunci, l-am dus noi in Apartament. Mi-a crescut tensiunea 18 cu 10. Mi-au facut Calciu, spunandu-mi ca ma interneaza si nu ma lasa sa-mi petrc sotul pe ultimul sau drum. Refuzam.
Joi l-am inmormantat. Doua saptamani am avut pumnii umflati, cat am batut in sicriu, spunand: „Scoala-te !… Costica … Nu dormi !…” In cele patru zile, m-am topit ca lumanarea. De asemenea, cumnata mea, m-a hranit cu covrigi inmuiati in ceai intr-o zi si covrigi inmuiati in lapte, in alta zi . Nu mai puteam sa mananc.
Au urmat putine clipe fericite, alaturi de copii mei carora le-am „cumparat trei tati”, ce s-au dovedit a fi falsi. Am ajuns in ruina, mi-am vandut apartamentul, am ajuns desculta, cersetoare, in Gara de Sud din Ploiesti. Am plecat in orasul Slatina, Judetul Olt, cu tot ce agonisisem si m-am intors, cu o sacosa de poezii, cu copilasii, cu ghiozdanelele in spate.
Parintii mei s-au despartit, tata beat ma alunga, ma sudalmuia, saream pe geam, ma-ntorceam, in spre dimineata, cand el adormea. Credeam ca a treia oara am sa am noroc, prin concubinajul cu un vaduv, de varsta mea, cu doua fetite orfane, una in varsta de 8 ani, cealalta doar trei. Spuneam cumnatei mele plangand: „Iti dai seama, Mioara, sa ma adun si eu cu copiii mei la masa“.
Dar nu a fost asa. Am avut fetita [ in cei doi ani ], doar sase luni cu mine, a trebuit sa renunt si sa o las din nou la socrii mei. M-am imbonlavit, si mai tare. Plecam de la Costel {de 11 ori }, cu sacii, { cu tractorul cu porumb, pana ce fratele meu a realizat ca nu era bine . Ca eu 12 zile si 12 nopti, nu am dormit; mai mult pentru faptul ca m-am instalat intr-o casuta cu trei pereti, cu candela si trestie din cimitir, am dat foc la niste coceni si o consateanca zicea : „Da telefon la salvare! Ca Nebuna lui Aurica, da foc la sat “.
M-au dus la Psihiatrie in Ploiesti , o noapte m-au tinut legata; dar nu m-au internat. Fratele meu in schimb, m-a mintit ca merge cu mine la Biserica, sa se spovedeasca si m-a dus cu un baiat din sat, la Voila {1999 }, m-a internat sase saptamani, mi-a facut acte si m-a lasat in Steaua Urlati. Aici , datorita caldurii cadrelor medicale, medicina imi vine in ajutor, cu tratament pentru Schizofrenie, pastila Lyly Zyprexa, astfel mi-am recladit EUL pierdut, pe aleile intortochiate ale vietii.
Aici la spital, oameni cu suflet de aur; cu daruire si profesionalism: cu dexteritate profesionala, m-au inteles, m-au adus pe calea cea buna. Aici mi-am faurit o noua viata, am invatat sa tes covoare, noi idealuri si un mare vis si anume: sa fiu din nou, cu Printii mei, ce I-am dus Cersetori si sa-I pot ajuta, dupa ce ma realizez ca om. Visul nu mi s-a indeplinit inca deoarece azi locuiesc tot intr-un azil deoarece copiii mei nu isi permit sa imi asigure un camin in care sa stiu ca nu deranjez pe nimeni.