Un vis admirabil

Ea, mama, bolnava de schizofrenie, in stadiul avansat. EL, copilul, cu forme de schizofrenie infantila, cu modificari de comportament, dar cu o extraordinara dorinta de a reusi, de a ajunge ceva in viata! Intr-o zi i-am intrebat pe copii, in clasa, ce vor sa faca in viata, mai tarziu, cand vor creste mari. EL mi-a raspuns, spre surprinderea mea si a intrgii clase, ca vrea sa devina medic veterinar, pentru ca iubeste nespus animalele,si doreste sa le ingrijeasca. Multi copii au ras de dorinta lui, iar EL a inceput sa planga, spunand, aproape strigand, ca nu va renunta la acest vis niciodata, indiferent cat va trebui sa munceasca pentru asta. -Stiu ca sunt bolnav si nu sunt nici prea destept, dar atat cat voi putea, voi invata si, sigur, intr-o zi voi reusi! Nu voi ajunge, niciodata, cersetor, voi invata, mult si daca boala ma va lasa, voi fi, intr-o zi, un om mare! M-a miscat puternic determinarea acestui copil constient ca este sortit suferintei, dorinta patimasa de a-si implini un vis si de a demonstra celorlalti ca boala nu este nu obstacol atunci cand doresti cu adevarat sa invingi! L-am incurajat, l-am impulsionat sa creada in continuare in visul sau si l-am asigurat de tot sprijinul meu si al intregii clase. Nu pot decat sa am o profunda admiratie pentru acei care lupta din resputeri cu toate greutatile vietii, pentru a ajunge oameni impliniti, cu atat mai mult cand e vorba de un copil de 10 ani!