Usa

Daca as fi pictor, in momentul de fata nu as gasi culorile pentru a exprima iubirea. Daca as fi scriitor as sta zile si nopti langa o foaie alba si o scrumiera tot mai plina de jumatati de tigara. Daca as fi nebun, ei atunci da, as gasi o multime de nuante, de fraze, de culori pentru a descrie acest sentiment.

Refuz sa mai iubesc. Refuz sa ma mai indragostesc. Am trait aceasta stare pana dincolo de orice limita a normalului, a fericirii, a durerii. Ajunge. Daca ati citit pana aici, presupun ca va intrebati cum pot trai acum, asa…. Bine, Domnilor si Doamnelor. Fara surprize, fara nelinisti, fara asteptari, fara promisiuni, fara panica, pur si simplu. De ce am ajuns aici? Poate pentru ca am invatat ca dincolo de vorbe frumoase se ascund ganduri reprobabile, dincolo de gesturi tandre se pitesc intentii ciudate si posesive. Unde mi-e inima? La locul ei, in buna stare acum. Unde mi-e sufletul? Vagabond pe unde vrea el si unde ii e bine.

In mintea mea iubirea ar trebui sa fie cel mai dezinteresat lucru, cel mai liber si neconstrans sentiment. In forma asta nu l-am gasit niciodata. Sunt trista? Nu. Sunt fericita ? Voi ce credeti, din moment ce sunt unicul meu ” stapan „? In viata nu am iesit niciodata trantind usa in urma mea. Am lasat-o deschisa, astfel ca urmele pasilor mei sa fie auziti pana la cel din urma ecou..