Viata… pe un drum cu mai multe sensuri

Care-i sensul vietii? V-ati intrebat vreodata sau poate de mai multe ori pt ce traiti? Eu traiesc pentru prezent. Am citit undeva pe site-ul acesta o cronica despre atentie si ce inseamna ea. Cat de multe beneficii ne aduce Prezenta, Atentia pura, dar nu cea care spune „Hei, ai fost atent la ce-am zis?”> „Da, am inteles…” (la dracu’, oare ce-o fi spus?!), ci Atentia pe care o acorzi fiecarei clipe, fiecarui gest, fiecarei miscari a unui om care ti-a atras, spre exemplu, atentia in autobuz, fiecarei lumini care e prezenta pe cer la 6 dimineata, cand se ingana ziua cu noaptea (nah, unii pleaca dis-de-dimineata la serviciu). Unii spun ca e frumos sa traiesti pt altii, macar pt cei dragi sufletului tau,altii ca e bine sa traiesti pt tine insuti.

Mie-mi place sa cred ca traiesc, in fond si la urma urmei, doar pt mine, ca toti suntem singuri, in sensul cel mai profund, desi ne agatam de diverse relatii de-a lungul vietii, ca si eu o sa mor, la fel cum vor muri, la un moment dat, toti cei dragi mie. Frumusetea vietii e doar atunci, cand inveti sa treci „peste” sau, din contra, sa-ti inmormantezi in suflet , cat mai adanc, amintirea despre cineva, cand te schimbi radical si descoperi un alt ‘tu’, la care nu te-ai fi gandit niciodata; mama mea mi-a zis ceva mai demult (cand eu treceam printr-un soi de mica depresie) ca, indiferent ce se intampla, eu trebuie sa merg inainte. Ca nu am ce face, si doar asa e frumos, sa mergi inainte.

Sa vezi un sens al vietii in haos complet. Si o simpla discutie de la suflet la suflet poate face adevarate minuni. poate sa-ti ofere noi perspective. E frumos sa ceri ajutorul atunci cand nu mai poti. Din diverse motive. Pana la urma, pt cine traim? Viata in sine nu are niciun sens. sens au doar sentimentele, gandurile, mojiciile, dramele, tot ce face din noi oameni si nu roboti.

Eu pt asta traiesc: sa simt orice, dintr-o larga paleta de sentimente, sa gandesc, sa despic firul in patru, sa ‘rumeg’ lucrurile si sa incerc sa le vad altfel, si nu doar asa cum imi sunt ele aratate, intr-un fel sau altul, sa sufar, sa ma dau cu capul de pereti, sa fiu asa cum vreau sa fiu.

Restul e doar viata. Plina de nervi, frumoasa pe alocuri, complet lipsita de sens (de sensul acela pe care nu-l intelegem noi, oamenii) si cu multe surprize. Viata e „ceea ce ti se intampla cand esti prea ocupat sa-ti faci planuri” 🙂