Viata sau moarte

Nu stiu cum sa incep. Povestea mea e o poveste de iubire care nu stiu ce final va avea, trist sau fericit. Acum doi ani am cunoscut un barbat care mi-a schimbat complet viata. Ne-am cunoscut prin intermediul unei prietene-colege de facultate cu mine, ea fiind iubita unui prieten de-al lui. Dupa ce s-au terminat cursurile la facultate mi-a propus sa ies cu ea si cu iubitul ei, si mi-a spus ca iubitul ei va mai veni cu un prieten. Am acceptat cu toate ca nu ii cunosteam iubitul. Zis si facut am plecat cu ea intr-un centru comercial ca sa ne intalnim acolo cu ei. Prietena mea a sarit in bratele iubitului ei, iar dupa aceea mi-a facut si mie cunostinta cu prietenul acestuia. Mi-a facut cunostinta cu EL. Nu ma asteptam sa arate asa cum arata, in primul rand era cu vreo 20 de ani mai mare ca mine dar avea niste ochii superbi. Am mers la o cafenea si am inceput sa stam de vorba nemaibagand in seama pe nimeni. Cand a venit vreamea sa plec acasa a insistat sa ma duca el cu masina pentru ca se facuse seara, asa ca ne-am luat la revedere de la prieteni nostri si am plecat cu el. Pe drum spre casa l-am intrebat daca este casatorit, daca are copii. Mi-a raspuns ca nu este casatorit, ca este divortat si ca nu are copii, dar are o nepotica pe care o iubeste enorm. M-a lasat in fata blocului si a insistat sa ii iau numarul de telefon, ca in caz daca am nevoie de ceva sa il sun. Am ajuns in casa si am inceput sa stau sa ma gandesc la el, si in aceeasi seara i-am trimis un sms si l-am intrebat ce face. Nu au durat 2 min si m-a sunat, mi-a spus ca e extrem de fericit ca l-am sunat si ca se gandeste la mine neincetat. Am stabilit sa ne vedem a doua zi pentru a ma duce la scoala. Cand ne-am intalnit a venit cu un buchet de trandafiri albi si mi-a spus ca l-au innebunit ochii mei, si eu sunt fata care l-a facut sa se indragosteasca si va vrea sa fim impreuna. Am acceptat, dar un pic mai greu. In aceeasi zi mi-a spus ca trebuie sa plece cu afaceri din Bucuresti. l-am mai vazut abia dupa o saptamana cand a venit la facultate sa ma ia, nici nu ma asteptam. In aceeasi zi am facut dragoste, a fost extraordinar. De aici incepe sa se complice povestea. Ne intalneam o data la o saptamana, doua pentru ca el avea treaba. In rest vorbeam foarte mult la telefon, iar dupa 2 luni de cand am inceput sa fim impreuna am ramas insarcinata. Aici e prima lovitura. Cand i-am spus de copil, prima lui reactie a fost ca nu este al lui. Dupa care mi-a zis ca el nu vrea copilul si sa ma duc sa fac avort. Am facut avortul pentru ca aveam 21 de ani. Imi era frica sa le spun alor mei ca sunt insarcinata, asa ca am renuntat la copil, dar si relatia dintre mine si el sa racit. Am inceput sa umblu si cu alt baiat, si i-am spus si lui, si i-am spus ca eu nu mai vreau sa fiu cu el. A fost de acord sa ne despartim. Doua luni nu am vorbit cu el, dar aveam nevoie sa-i aud vocea asa ca l-am sunat. S-a bucurat sa ma auda si am stabilit sa ne intalnim sa stam de vorba. Ne-am intalnit, am discutat dar inevitabil am ajuns din nou in patul lui, sau mai bine zis in patul de hotel. Am inceput sa vorbim, iar dar eu aveam un sentiment ciudat ca el ar fi insurat, si asa zisa lui nepotica era de fapt fata lui. Si cu timpul asa s-a si dovedit a fi, numai ca e despartit de sotie, nu divortat cum a spus el. Au trecut lunile si am devenit din ce in ce mai apropiati. Intre timp eu eram angajata, lucram, el la fel, era plecat. Toate astea pana vara asta, in iulie, cand din senin imi spune ca vrea sa mergem la mare. Am mers la mare, ne-am intors, iar cand ne-am intors a zis ca el nu mai poate sta fara mine si vrea sa ne mutam impreuna. Zis si facut, in august ne-am mutat impreuna. Totul a fost perfect pana acum doua luni, cand il vedeam pe el din ce in ce mai abatut, mai trist, mai deprimat, si i-am umblat in telefon. Acolo supriza! Vorbea cu mai multe femei dintre care doua dintre ele pentru bani si le spunea niste cuvinte de dragoste care ma lasau fara cuvinte. Cand am citit, atunci mi-a spus ca are datorii enorme la camatari si ca trebuie sa se foloseasca de femeile alea. Atunci am aflat iar ca sunt insarcinata. S-a bucurat la inceput, dar pe parcurs mie imi era foarte rau, camatarii au inceput sa-i ameninte fata asa ca m-a pus sa fac avort iar. Cand am mers la policlinica am facut si ecografie. Cand a vazut-o a ramas fara cuvinte, si m-a pus s-o sun pe mama mea. Mama mea cunoscandu-l pe el, dar nu este de acord ca eu sa fiu cu el. Si am intrebat-o daca as fi insarcinata m-ar primi cu copilul acasa, o luna-doua, pana rezolva el cu camatarii? Mi-a spus ca nu, dar plangand. Daca era de acord eu nu faceam avortul, dar nu a fost asa, incat iar a trebuit sa renunt la un copil pe care eu mi-l doream si el si-l dorea. Acum nu mai gaseste nicio scapare pentru problemele lui, vrea sa ma duca la mama ca sa fiu in siguranta, sa nu patesc ceva, dar eu nu pot sa plec pentru ca il iubesc enorm, iar el dupa ce ma duc la mama, vrea sa se omoare. Nu pot sa plec, fara el si eu sunt moarta, am incercat o data sa ma omor cand eram despartita de el si nu il iubeam atat de mult, dar acum nu pot sa traiesc fara el. Si el ma iubeste mult, se vede asta, dar eu nu il pot ajuta cu nimic, si nu vreau sa moara. Nu stiu ce sa fac. Asta e poveste mea, nu stiu daca ma intelegeti, dar eu il iubesc enorm si fara el nu pot trai. El este viata mea si nu stiu cum sa fac sa nu se omoare. Il ador, nu imi ramane decat sa astept sa vad ce se va intampla, dar daca el moare, o sa mor si eu.