Vreau sa ne fie bine

Scriu aceste randuri pentru ca ma simt singura si nefericita. Parca nimic nu-mi merge bine si toate imi sunt potrivnice. Sunt casatorita de 2 luni, cu un om superb, cu calitati de invidiat. Ne cunoastem de aproape 2 ani… pe atunci eram prieteni (amici), eu fiind intr-o relatie cu un bun prieten al sotul meu, caruia o sa ii spun K. Sotul meu era nelipsit de la noi din casa, un musafir dorit, pentru ca era foarte amuzant si mereu te puteai baza pe el. Pe „K”l-am iubit enorm de mult, dar se pare ca pe el la sedus o blondina, imediat cum eu am plecat la munca in strainatate pentru a ne oferi un trai mai bun. La vreo 2 luni mi-a dat papucii intr-un mod barbar, adresandu-mi cuvinte dintre cele mai jignitoare. Nu i-a pasat ca asteptam un bebe, un bebe al nostru… Blondina il fermecase si-l schimbase mult. Am suferit groaznic, am facut intrerupere de sarcina… Dar apoi am incercat sa-mi refac viata si asa intr-o seara l-am sunat pe sotul meu, binenteles sa-l intreb de „K”si mi-a spus: a… ia-ti gandul, omul s-a logodit, e fericit… Treptat eu si sotul meu am inceput sa vorbim ca intre prieteni pe messenger. Si am inceput cu atacuri, vorbe frumoase si in final am spus de ce nu?! In fond eram doua suflete ranite si parasite. Ce ar fi sa incercam o relatie? Zis si facut. Intr-o sapt ma astepta la aeroport. A fost destul de penibil pentru noi, fusesem doi buni prieteni iar acum o pereche. Dar abia atunci am vazut cat este de dulce, iubitor si ce suflet cald putea avea acest om cu un chip dur. Toti prietenii nostri si ai lui „K”au ramas muti cand ne-au vazut impreuna. Dar relatia noastra nu a ramas la fel de frumoasa din cauza mea. Am plecat iar in strainatate si dupa un timp am auzit ca,”K” se despartise de blondina. Intr-o dimineata l-am sunat (si blestem ziua aia), a parut surprins ca l-am sunat si apoi am inceput sa traim vechea iubirea fara sa-mi pese ce se va intampla daca Marius (sotul meu) va afla. Doamne ce fericita mai eram… “K”regreta ca ma parasise ptr EA, vroia sa-i mai dau o sansa. Il iubeam… sau poate nu… nu mai stiu. Marius a aflat si suferea groaznic. Mi-a spus ca ar face orice pentru a ne impaca. Nu am cedat si traim prin telefon iubirea mea cu „K”, uitand de tot raul ce mi-l facuse. Am fost o mare idioata! M-am intors in tara la „K”si eram in al noualea cer de fericire. Ce-mi mai puteam dori? Eram cu omul iubit. Dar de ce ma durea suferinta lui Marius? Ei erau prieteni de-o viata si vorbeau mai tot timpul pe messenger, la telefon, ne intalneam des pentru ca locuim in acelasi oras… Toata aceasta fericire nu ma implinea si am inceput o viata dubla. Cand „K”era la serviciu la Bucuresti (acolo lucreza si vine in oras o data la doua saptamani), Marius era cu mine. Imi oferea tot! Iubire, respect si era dispus sa ma ierte pentru tot ce-i facusem. Pe cand „K” era acasa am fugit cu Marius. Alte suferinte, pentru toti. Cum as putea cere iertare cand m-am jucat cu sentimentele unor oameni? Nu am ramas si m-am intors din nou la „K”, si tot asa pana cand i-am propus lui Marius sa ne casatorim. A acceptat. Durerea era peste tot, chiar si in sufletul meu pentru ca il iubeam pe „K” la nebunie dar el nu-mi oferea decat lacrimi de iubire, iubire, vorbe si promisiuni. Voiam mai mult si Marius imi oferea tot. Normal ca au continuat mii de discutii si lacrimi din partea lui „K”, care nu credea ca ne vom casatori. Ba chiar a venit la cununia noastra (una restransa, nici familiile nostre nu au participat pentru ca nu puteau trece peste ceea ce am facut eu). Am fost extrem de fericita la cununie si imi doream mult sa incepem o noua viata fericita, si sa pot sa-i ofer lui Marius ce merita: TOT CE-I MAI BUN. Se pare ca nu am facut-o si acum cand am ajuns sa-l iubesc enorm, cu trup si suflet nu mai are incredere in mine. Marius intotdeauna a spus: „nu ma interesaza ce ai facut pana sa ne casatorim, dar dupa 2 septembrie daca mai faci ceva nu iti mai iert nimic. Ti-am dat numele, familie, iubire, TOT. Altceva nu-ti pot da, dar daca ma mai inseli, nu mai iert.” Iar eu ca o idioata l-am sunat pe „K” cand sotul meu era la munca si iar ne traiam iubirea si viitoarele planuri prin telefon. Dar minciuna are picioare scurte si sotul meu a gasit o discutie pe messenger. Umilinta a fost mare atunci cand mi-am dat seama ca stia tot… Cat am regretat si regret ce am facut. Mi-am dat seama ca faceam un joc groaznic care ranea multa lume… Regret si incerc sa-mi refac viata in care „K”nu mai are loc. Nu vreau sa mai stiu nimic de el, sa uit ca exista. Vreau doar sa-mi salvez casnicia si sa-i dau sotul meu iubirea adevarata. Dar cum ii pot cere incredere la cate i-am facut? Totusi sper ca intr-o zi sa ma ierte. Il iubesc si am sa-i cer pe veci iertare.