Constelatiile familiale si actoria
In aparenta doua tehnici care nu s-ar putea intersecta, dar in realitate se imbina cu succes. Cum contribuie ele la procesul dezvoltarii personale ne explica psihoterapeutul Loreley Nedelcu.
Ce contributie poate avea arta actorului la ‘deslusirea’ de sine dintr-o constelatie familiala?
Loreley Nedelcu: In cadrul metodei constelatiilor familiale, in varianta de grup, participantii sunt invitati sa reprezinte asemenea unor actori, anumite persoane din sistemul de familie si, uneori, chiar concepte. De exemplu, intr-o constelatie in care clientul prezinta o tristete si parca e pierdut intr-o cautare si asteptare, pot fi invitati participanti sa reprezinte persoana sau conceptul cautat.
“Jucarea” unui rol in cadrul metodei constelatiilor familiale prezinta o diferenta spre deosibire de interpretarea in sensul teatral, anume aceea ca este mai degraba o invitatie a participantilor de a se lasa purtati prin empatie de ceea ce iese la suprafata din situatia expusa ca tema. Prin aceasta “jucare” de rol, iese la suprafata intr-o prima faza imaginea situatiei problematice intr-o dinamica familiala.
Spre exemplu, acea tristete care poate fi tristetea unui copil la absenta repetata a unuia dintre parinti. Mai apoi aceasta imagine este constientizata prin chiar oglindirea tristetii, a cautarii celui absent prin anumite schimburi de mesaje ghidate de facilitator. Ca urmare a acestui schimb de mesaje, dinamica se schimba si apare o imagine functionala, in exemplul de mai sus, o impacare, atat cat se poate cu situatia respectiva, cu absenta unuia dintre parinti. Astfel, iese la iveala o noua raportare interioara a clientului, adica acesta resimte diferit cele petrecute si altfel se simte in relatie cu absenti si cu cei prezenti.
Trasaturile specifice personalitatii artistice, empatia personala si contactul profesional cu o diversitate mare de roluri si situatii umane, pot face ca reprezentarea de catre actor a unei persoane aflate intr-o anume situatie de viata sa fie mai fidela unei realitati si totodata mai expresiva. Prin aceste aspecte creste pe de o parte expresivitatea expunerii durerii si pe alta parte cresc expresivitatea si tendinta de imbratisare a impacarii cu durerea resimtita si, de multe ori, chiar o impacare sau schimbare a modului in care sunt priviti cei ce au contribuit la suferinta.
Care ar fi baza teoretica a acestui ‘mix’ de metode?
L. N.: Metoda principala utilizata este cea a Constelatiilor familiale, dar ea are influente din psihodrama. Jacob Moreno, psihiatru si psihosociolog, este pionierul psihoterapiei de grup si fondatorul psihodramei. Psihodrama este o metoda psihoterapeutica ce are elemente puternic influentate de teatru. Teoria pe care se bazeaza fiind aceea a eliberarii emotionale si a privirii cu alti ochi, emotional vorbind, cele petrecute.
In psihodrama clientii sunt incurajati sa continue si sa-si completeze actiunile prin dramatizare, joc de rol si prezentare dramatica de sine. In ambele metode este prezenta incurajarea de exprimare a emotiilor. Aceasta incurajare are ca prim efect depasirea unei intreruperi, a unui blocaj survenit ca urmare a unei situatii emotionale puternice, iar mai apoi are rol de eliberare emotionala sau catharsis.
De asemenea, ambele metode reprezinta o sursa de transmitere indirecta de moduri diferite in care clientul se poate simti in fata repetarii unei situatii in care alta data suferinta era mare. Si aceasta imbogatire vine si prin luarea contactului prin lucrul in grup cu experiente similare, dar in care persoane diferite reactioneaza diferit la acelasi tip de experienta.
S-au mai aplicat constelatii in combinatie cu actoria pe undeva? Cu ce rezultate?
L. N.: Cu mult timp inainte ca terapia transgenerationala sa fie cunoscuta, Alexandro Jodorowsky, dramaturg, actor, comediant, scenarist, scriitor, punea in centrul viziunii sale despre lume arborele genealogic. El considera ca “In fiecare dintre strabunii vostrii exista un Buddha adormit: daca vreti sa va treziti spiritual, trebuie sa faceti efortul de a vedea in fiecare din stramosii vostri un adevarat Buddha.[…]”. Astfel, dupa studiiul arborelui genealogic, dupa o discutie plina de compasiune cu clientul, Alexandro Jodorowsky extrage imaginea problematica si o expune intr-un act numit psihomagic avand rolul de ritualizare a vindecarii.
Referitor la rezultate, autorul spune ca “odata ce am constientizat faptul ca ne purtam in corp propriul arbore genealogic, precum si faptul ca ne putem exorciza suferintele mostenite in familie asa cum am exorciza demonii, totul se poate schimba dintr-o data. Insa acest lucru nu ne scuteste de imesul efort de a lucra cu noi insine.”
Ce are in comun meseria de actor cu cea de psiholog?
L. N.: As spune ca cele doua meserii au cel putin un scop comun, acela de a contribui la o anumita stare a celui din fata sa. Cele doua meserii utilizeaza chiar metode si tehnici comune si inspirate una din cealalta. In ambele meserii este prezenta atitudinea de asumare a unui rol intr-o poveste si de interpretare a acestuia. Ambele meserii presupun aptitudini de o plasticiate si versatilitate emotionala crescuta, de la empatie si implicare si pana la identificare si apoi detasare.
Ce viitor are aceasta metoda in sine? In Romania?
L. N.: O noua directie pe care o indragesc si o consider foarte potrivita este implicarea metodei constelatiilor familiale ca instrument de dezvoltare personala si vocationala chiar si pentru tinerii actori.
In prezent in Romania, metoda constelatiilor familiale are deja un istoric de rezultate in domeniile terapeutice, de la cunoasterea si dezvoltarea personala, la imbratisarea unei noi forme de echilibru in relatiile cu propria persoana, cu cei din familie si cu cei din jur. Rezultatele apar ca linistea recapatata in urma eliberarii emotionale din situatii stresante, dar si din situatii traumatice.
Efecte puternice au fost impartasite si in situatii de deblocari in relatii, vindecari ale somatizarilor, a tulburarilor alimentare, a tulburarilor ce nu-si gaseau rezolvare decat prin utilizarea exclusiva a medicatiei. Lista continua si se extinde pe masura implicarii metodei intr-o diversitate din ce in ce mai mare a problematicilor.
Metoda constelatiilor sistemice incepe sa-si arate rezultatele si in alte sisteme, cum ar fi cel organizational prin consultanta organizationala si de business. Metoda este foarte eficienta pentru teme de raportare la schimbarile ce apar in organizatii in situatii de criza, de fuziune sau separe de companii, in aplicarea principiilor sistemice in cultura organizationala si in stabilirea strategiilor de business. Metoda poate fi folosita chiar ca intrument in strategiile de marketing.
Oricare ar fi sistemul implicat intr-o constelatie, acesta este guvernat de aceleasi principii. De cele mai multe ori imaginea unei organizatii, departament reflecta intr-o anumita masura imaginea primului sistem in care angajatii si managerii au crescut, cel familial.
Astfel, putem regasi situatii organizationale in care un angajat avand o relatie dificila cu tatal, isi atrage inconstient situatii in care relatia cu colegii barbati, dar mai ales cu sefii sa fie una dificila si de a cauta inconstient seful ideal ca imaginea ideala a tatalui. De asemenea, in cazul unui angajat ce a experimentat in familie relationari tensionante, de sacrificiu personal sau dimpotriva, isi va atrage inconstient exact acele tipuri de situatii si le va repeta pana cand necesitatea de schimbare devine constienta.
Sursa foto: Shutterstock
