Criticul interior și performanța la locul de muncă
Fiecare organizație este un teren complex de relații umane, în care fiecare individ interacționează pe diferite niveluri ierarhice, cu diferite așteptări, cu roluri și măști diferite. În acest context, fiecare angajat pune în comun competențele sale, pregătirea, priceperea, motivația personală și credințele personale, bagajul emoțional personal.
Experiența se construiește în timp, competențele pot fi dezvoltate prin diverse metode, inclusiv prin instruire de specialitate, îndrumare, mentoring, iar motivația poate fi menținută prin factori intrinseci sau extrinseci. Credințele, însă, sunt adânc înrădăcinate și greu de identificat, uneori chiar și de către purtător. Le putem imagina ca pe o melodie care ne însoțește de la o vârstă fragedă și care își schimbă ritmul în funcție de situație, astfel încât să ne țină în zona de confort. Pur și simplu considerăm că asta este normalitatea și dăm neputincioși din umeri: “așa sunt eu”.
Vocea care ne judecă, ne critică în mod constant poartă numele de critic interior și ne influențează stima de sine și performanța. Această voce aparține de fapt celor care ne-au judecat, criticat sau rănit atunci când eram copii. Aceste experiențe timpurii contribuie la formarea credințelor despre sine și despre lume, iar vocea critică devine o parte integrantă a dialogului interior.
Criticul interior poate avea un impact semnificativ asupra performanței la locul de muncă. Această voce internă poate să apară în momentele de provocare sau incertitudine, poate să submineze încrederea în sine și poate crea îndoieli asupra propriilor capacități. Această nesiguranță ne afectează capacitatea de a ne îndeplini sarcinile eficient.
Teama de a fi judecat sau criticat de către alții poate duce la ezitare și la evitarea asumării riscurilor, ceea ce poate împiedica inovația și progresul în cadrul organizației.
Experiența și competențele la care lucrăm riguros de-a lungul vieții, ne pot aduce în situația în care avem de coordonat echipe mari, de a face prezentări în fața unui public numeros, de a lua decizii strategice. Pe măsură ce avansăm în carieră și ne confruntăm cu responsabilități din ce în ce mai mari, criticul interior poate deveni mai vocal și mai exigent. Îndoielile și întrebările asupra propriilor capacități pot să apară chiar și în momentele de succes: merit cu adevărat ceea ce mi se întâmplă? O să fiu la înălțimea acestui succes? Sunt suficient de bun? Pot să arăt că nu știu? Aceste îndoieli pot afecta abilitatea de a comunica eficient, de a lua decizii sau de a exprima ideile în fața altora. Teama de vulnerabilitate și frica de a face ceva greșit ne ține tot timpul în priză, consumând multe resurse interioare și energie.
Conștientizarea și acceptarea acestei voci sunt primii pași spre gestionarea sa eficientă. În permanență va fi o parte din noi, de aceea în loc să încercăm să o eliminăm, putem încerca să înțelegem și să îmblânzim acest critic interior prin practici de autoreflecție și autocunoaștere, precum și tehnici de gestionare a stresului și anxietății. De asemenea, în organizații este util să se încurajeze un mediu de lucru care promovează încrederea și sprijinul între colegi. Prin crearea unui climat în care angajații se simt în siguranță să-și exprime ideile, se poate reduce impactul criticului interior și se poate îmbunătăți performanța generală a echipei.
Dacă te găsești într-unul dintre aceste scenarii, nu ezita să contactezi un specialist.
