A ajunge vs. A fi

Blestemul memoriei

Memoria te poate fura de la momentul prezent. Memoria umple golurile, continua gandurile, preconizeaza raspunsurile inca nespuse, suprapune senzatiile si trairile de acum cu cele din trecut.

Gustam acelasi mar pe care l-am mancat si altadata. Nu urcam scarile de acum, ci scarile pe care le-am urcat mereu.

Stim la ce sa ne „asteptam” de la oamenii pe care ii „cunoastem”. Din momentul in care am trait o prima experienta, toate cele care i-au urmat sunt colorate cu impresiile trecute.

Daca ne lasam condusi doar de memorie, ne dam seama ca nu putem gasi suficienta motivatie si pasiune in viata de zi cu zi. Vrem varietate si experiente noi, nu vrem sa retraim la infinit acelasi lucru.

Cand musti din mar vrei sa simti aroma acelui mar, nu a tuturor merelor pe care le-ai mancat vreodata. Cand imbratisezi un om, vrei sa simti toata iubirea si bucuria acelui moment.

Credem ca diversitatea vine din exterior. De aceea cautam mereu experiente noi care sa ne antreneze. Dar adevarata varietate nu vine din ceea ce vezi ci din cum vezi ceea ce vezi.

Daca te antrenezi sa fii atent, daca te antrenezi sa primesti informatie de la simturi ca prima oara, viata devine o permanenta descoperire. Cand inveti sa ramai constient, nu conteaza de cate ori ai vazut, gustat, atins, mirosit, totul va fi nou si unic.

Aceasta presupune sa iti antrenezi mintea sa fie servitorul tau, nu stapanul tau.

Traieste viata prin simturi

Fii atenta la experientele senzoriale fara sa le etichetezi si sa le judeci. De exemplu, cand simti parfumul prietenului tau, nu te repezi sa exclami „Mmm…Armani, imi place la nebunie”.

In schimb, savureaza din plin experienta senzoriala, ca si cum ai vrea sa o tii minte pentru totdeauna.

Poti sa practici aceasta forma de meditatie – atentia la senzatii – oricand in timpul zilei. De exemplu, cand mergi pe strada, poti sa iti propui sa discerni toate sunetele care sunt in jur.

Vei observa ca, in ciuda zgomotelor infernale ale traficului, exista sunete de care nu erai constienta: ciripit de pasari, voci de copii, discutii discrete intre prieteni.

Cand esti in pat, inainte de a te culca, iti poti aduce atentia asupra simtului tactil, cu intentia de a simti atingerea hainelor, punctele in care corpul are contact cu suprafata patului.

Incearca timp de un minut sa nu faci altceva decat sa urmaresti senzatiile tactile.

Poti alege sa traiesti fiecare clipa a vietii cu atentia unui director de film care creeaza o experienta cinematografica din banalul existentei.

Picaturile de ploaie care se preling pe o fereastra, umbrele copacilor in noapte, pe un trotuar pustiu, scartaitul unei usi, soneria telefonului, pantofii oamenilor de pe strada, privirile si expresiile faciale ale trecatorilor, atingerea clantei cu mana, aburul respiratiei intr-o zi rece de iarna, absolut totul poate fi o permanenta revelatie.

Cu cat iti dezvolti mai mult atentia la detaliile senzoriale, cu atat te alegi cu o existenta mai bogata, permanent proaspata si vie.