Adultii si nevoia lor de a se juca

Un cadru extraordinar

Individual sau colectiv, jocul, prin insasi esenta lui, scapa de rigorile vietii sociale banale. Le permite adultilor sa iasa din cotidian pentru a intra momentan si total intr-un cadru fabulos.

O evadare necesara cu atat mai mult cu cat societatea devine mai rigida si apasatoare. Iata ce explica in prezent acele partide interminabile de paintball, in care adultii se joaca de-a razboinicii pasnici urmarindu-se ore intregi, inarmati cu pusti din plastic incarcate cu bile de vopsea…

Care este diferenta dintre un tata si fiul sau? Raspunsul: pretul jucariilor! Vorba de duh revelatoare pentru un barbat „infantil prin natura sa“ – imagine pe care adesea o au femeile.

Este adevarat ca unii tati au, mai mult decat mamele, tendinta de a se juca cu copiii lor, dar asta nu este o generalitate.

Jucandu-se, ei isi permit, unii altora, sa isi exprime emotiile, in timp ce femeile fac asta mult mai natural. In plus, jocul le permite sa reintre in contact cu copilul din ei.

Copilul interior

Aceasta notiune de „copil din interior“ este, de cateva zeci de ani, in centrul anumitor tehnici de dezvoltare personala.

In opinia terapeutilor, el reprezinta aceasta parte din noi care este sensibila, vulnerabila, plina de emotii.

Este ceea ce suntem la nastere, nucleul nostru, personalitatea noastra, imbogatita de talente, intuitie, si, mai ales, de imaginatie.

„Atunci cand ma joc cu copiii mei, sunt de fiecare data uimit ca regasesc acel spirit de deschidere si curiozitate pe care il aveam la varsta lor“, povesteste Liviu, 36 de ani. „Ca si cand ar fi contagioasa, redescopar spontaneitatea care ne lipseste atat de mult in relatiile sociale.“

Iata, inca o data, dovada ca, atunci cand ne jucam, nu avem varsta! A asculta copilul care nu a incetat niciodata sa existe in noi poate fi chiar o necesitate vitala.

In caz de conflict sau criza personala, in momentele in care suntem nefericiti sau confuzi, a ne juca, deci, a fi in contact cu copilul din noi – ne permite sa ne regasim mult mai usor echilibrul emotional.

Acest copil interior este capabil sa foloseasca in mod natural toate resursele de intuitie si spontaneitate pentru a gasi solutiile cele mai bune atunci cand adultul este inchis in mentalul sau, in fricile si prioritatile aferente varstei.

Nu numai ca a ne juca ne permite sa fim mai creativi, mai fericiti si mai performanti, dar ne si impiedica sa imbatranim! Astfel, fiecare persoana imbatraneste in functie de imaginea pe care si-o creeaza despre batranete.

Este ceea ce se numeste o „convingere limitanta“. Cei care raman tineri sunt cei care isi pastreaza aptitudinea de a se juca. Din momentul in care incetam sa mai simtim placere atunci cand ne jucam, imbatranim…