Adultii si nevoia lor de a se juca
4 functii psihologice
Exista o varietate atat de mare de jocuri, incat filosoful si eseistul Roger Caillois, in lucrarea sa Jocurile si oamenii, le-a clasat in patru categorii. Ele raspund, fiecare, la o functie psihologica dominanta:
Agôn, „competitia“ (curse, lupte, biliard, fotbal, sah, jocuri video interactive etc.). Aceste jocuri ne permit sa ne exprimam resursele personale intr-un mediu in care toata lumea pleaca de la egalitate, ceea ce nu este cazul in viata reala. Beneficiile psihologice: depasirea de sine, si, in caz de victorie, valorizarea personala;
Alea, „hazardul“ (ruleta, zarurile, loteria, anumite jocuri de carti). Jocurile de noroc sunt proiective: ele ne permit sa visam, caci fac sa intre in scena posibilitatea de a deveni bogat facand economie de munca. Ne obliga in acelasi timp sa ne abandonam, intrucat trebuie sa acceptam ideea de a pierde totul printr-o singura aruncatura de zaruri. Abolesc inegalitatile sociale, caci sansele sunt aceleasi pentru toti.
Mimicry, „simulacrul“ (carnavalul, mastile, deghizarile, jocurile de rol, teatrul, jocurile video de aventura). In mod paradoxal, a ne deghiza si a ne dezbraca temporar de propria personalitate, pentru a adopta o alta, ne permite eliberarea adevaratei personalitati.
Ilinx, „vertijul“ (balciurile, schiatul, acrobatiile, rolele). Aceste jocuri, dintre care unele se desfasoara in competitii, provoaca o tulburare psihologica, un fel de transa care sterge realitatea. Asociata cu o anumita bucurie fizica, aceasta transa ne permite sa intram in contact cu alte dimensiuni ale personalitatii noastre.
Istoria jocului
Cursele de cai, competitiile sportive, teatrele de la greci si de la romani, jocurile de voci de la eschimosi sau zmeiele de la chinezi. De-a lungul istoriei umanitatii, jocul a fost considerat o activitate atat de serioasa, incat era rezervata adultilor!
La sfarsitul secolului al XIX-lea (perioada in care industria jucariilor incepe sa se dezvolte), insusi termenul de „jucarie“ desemna bijuteriile sau animalele de companie care serveau drept amuzament adultilor.
Pe masura ce avansam in timp, copiii au avut foarte putine jucarii, aceleasi peste tot in lume: mingea, papusile de carpa, sotronul etc.
Istoricii care au studiat evolutia jocului afirma ca spiritul ludic este, pentru toate societatile, unul dintre resorturile principale ale celor mai inalte manifestari ale culturii, iar pentru indivizi – ale progresului intelectual.
