Ai curaj sa gresesti

Uneori, pretul greselilor facute pare greu de suportat. Nu este usor sa ne confruntam cu imperfectiunile noastre. Ar trebui atunci sa renuntam la orice initiativa? Nu si daca reusim sa invatam din experientele negative.

Se spune ca ceea ce nu te omoara te intareste. Inevitabile, esecurile noas­tre ne pot face sa regretam deciziile care ne-au condus la ele si ne pot determina sa platim un pret mare. Nimeni nu alege de bunavoie sa ajunga in­tr-o astfel de situatie, dar, trebuie sa recunoastem, cum am putea sa ne fe­rim de propriile erori o viata in­treaga?

Departe de a fi un cliseu, este foarte adevarat ca depa­sirea unui obstacol poate fi o buna lectie de viata. Atunci cand facem o greseala, ne atrag atentia psihologii, nu ne a­fecteaza doar urmarea propriu-zisa a acesteia. Cand ne inse­lam in deciziile sau alegerile noas­tre, ne confrun­tam cu propria imagine negativa. Suferim o rana narcisica: avem do­vada vie a slabiciunii noastre. Pierdem stabilitatea si ne a­legem cu vina in fata celorlalati.

„Am invatat ce conteaza cu adevarat pentru mine.“
Refacerea dupa experienta unui esec presupune un mare efort de re­gasire si remontare. Chiar daca, in multe cazuri, situatia in care ne aflam dupa alegerea facuta nu este cea mai fericita, eroarea facuta poate da nastere unei adevarate reforme interioare.

Maria este medic si are 41 de ani. Ea povesteste experienta unei greseli care ar fi putut-o costa familia si casnicia. „Aveam un sot iubitor, doi copii minunati si o viata linistita. In urma cu trei ani l-am cunoscut pe Laurentiu. Era o­pu­sul sotului meu in mai toate pri­vintele. Rezultatul? M-am in­­­dragostit pe loc.

In ciuda avertismentelor si discutiilor cu parintii si prietenii, mi-am aparat valorile. Credeam in puterea sentimentelor, a curajului de a actiona, a non­­­con­for­mismului. Am hotarat, de­ci, sa imi traiesc povestea. Surpriza: esec total! Dupa numai doua luni, episodul romantic s-a sfarsit dezastruos. Mi-am dat seama ca fericirea mea era alaturi de sotul meu si de copii.

Am avut norocul sa mai primesc o sansa, insa lucrurile sunt foarte fra­gile. Suntem, inca, afectati cu totii. Stiu ca am pierdut increderea so­tu­lui meu si, o data cu ea, foarte mult din ce avusesem. Nu pot spune ca nu regret nimic. Dar am invatat ma­car ce conteaza cu adevarat pentru mi­ne. Astazi, incerc sa recuperez ce am pierdut si sa imi reformez sistemul de valori.“

„Pentru o vreme am avut sentimentul iremediabilului“
Nu intotdeauna putem acoperi pier­de­rile in urma greselilor noastre. in aceasta situatie, mai mult ca ori­cand, este binevenita o reinterpre­tare si o mai buna intelegere a ex­perientei traite.

La 28 de ani, Dan B. a renun­tat la o cariera universitara promi­tatoare pentru a-si dovedi ca poate fi stabil financiar. „Eram obsedat de imaginea parintilor mei despre destinul meu profesional. Fi­ind niste oameni crescuti in vechiul regim, au trait dintotdeauna cu ideea ca este de preferat sa lucrezi la stat, sa ai un loc de munca stabil, sa nu alergi dupa bani. Erau foarte mandri ca decisesem sa imi continui studiile postuniversitare si viitorul meu parea deja conturat.

Am hotarat, insa, sa imi demonstrez ca pot face si altceva. Era o tendinta rebela reprimata de dragul familiei. Doream sa am o afacere proprie, o cafenea. Mi-am vandut masina ca sa am bani, am renuntat la cariera universitara, totul pentru a simti ca pot face ceea ce imi doresc. Am sca­pat de ce imi era teama, pentru ca singurul pericol la orizont era, in perspectiva mea, fa­limentul.

Dar ce m-a izbit cu a­de­va­rat a fost regretul pentru ce lasasem in urma. Demonstrasem ca pot face ce mi-am propus, dar nu eram fericit sau implinit. Mi-am dat seama ca imi doream cu adevarat sa am acea cariera universitara. Dar deja era prea tarziu. O vreme, am avut sentimentul iremediabilului. Apoi, am inceput sa vad partea buna a lucrurilor: daca nu faceam pasul acesta, as fi fost frustrat toata viata.“

„Esecul ne invata lucruri pe care nu le-am fi putut invata in alt fel“

Cristina Eremia, Life Coach si psiholog, ne ofera aceasta lectie de maturizare, insotita de o analiza a reactiilor pe care este normal sa le resimtim atunci c¢nd gresim: „exista trei reactii esentiale atunci cand ne confruntam cu esecul:

1. Fuga de responsabilitate. Pasarea res­ponsabilitatii s-ar concretiza sub forma unor g¢nduri de genul: e vina altora, asa a fost soarta, nu am putut face altfel, nu puteam face nimic diferit, nu am avut incotro, daca nu ar fi fost acea persoana, mergea bine, e doar din cauza lui.

2. Autocuplabilizarea si autocompatimirea. Este firesc ca, fata-n fata cu o pierdere, sa traversam o perioada de doliu in care sa ne traim suferinta si sa ne desprindem treptat de atasamentul fata de o reprezentare, dorinta, plan, relatie, sa ii dam un nou sens si sa o includem intr-o noua perspectiva asupra vietii noastre. Importante in acest proces sunt: iertarea de sine, recontactarea resurselor noastre de forta interioara si creativitate, asumarea responsabilitatii pentru alegerile si actiunile realizate si neidentificarea cu esecul. Suntem rezultatul actiunilor noastre si, mai mult, avem libertatea de face noi alegeri care sa ne duca in directia si catre implinirea scontata.

3. Asumarea responsabila si constructiva. Atitudinea sanatoasa consta in asumarea consecintelor actiunilor si deciziilor care au dus la acel rezultat, discriminarea factorilor necontrolabili de cei care puteau fi influentati de propriile actiuni, responsabilizarea in vederea reproiectarii viitorului si initierea actiunilor care ne vor duce in acea directie.

Editare de Irina-Gabriela Buda
Foto: dreamstime.com