Am oroare de schimbare

Detesta sa-si schimbe casa, locul de munca sau obiceiurile. Dar ce ii destabilizeaza asa de tare si cum sa-i ajutam sa faca fata schimbarilor? Iata o problema actuala astazi, la vreme de criza.

„Recent, seful meu si-a dat demisia, iar eu am fost socata. Mi-a parut teribil de rau ca nu vom mai lucra impreuna. Cu toate ca noul sef este o persoana agreabila si corecta, imi este foarte greu sa ma adaptez. Tot ce-mi afecteaza obiceiurile ma… da peste cap!“, povesteste Madalina, 32 de ani.

Fie ca vrem sau nu, in viata apar schimbari, mici sau mari, voite sau suportate – job nou, un copil, schimbarea locuintei, pensionarea… De ce pentru unii este atat de greu sa accepte aceste treceri?

Perioade de doliu neterminate

Totul depinde de flexibilitatea cu care parintii nostri reactionau la schimbarile din viata lor, si a incuviintarilor, incurajarilor sau avertismentelor care insoteau experientele noastre. Prea mult imobilism in copilarie ne poate compromite capacitatea de adaptare.

Dar si prea multe schimbari: „Pe timpul lui Ceausescu, tatal meu era inginer constructor la drumuri si poduri si ne mutam destul de des dintr-un oras intr-altul“, povesteste Elena, 36 de ani. „Azi nu mai suport ideea de a ma muta“.

Corina Calin, psiholog, numeste acest tip de experienta „doliu inghetat“. „Fiecare schimbare implica activarea unor factori si parcurgerea unor etape. Pentru adaptarea la noua situatie, este nevoie de o integrare a ei, trecand peste tristete, furie, frica si ajungand la acceptare. Daca aceste etape nu sunt bifate, iar varsta de care vorbim este cea a copilariei, din nevoia de protectie se poate produce un blocaj care va fi perpetuat si ca adult”, continua aceasta.

O devalorizare de sine

Opunerea la schimbare nu se inradacineaza numai in trecut, ci tine si de lipsa increderii in sine. „Daca, spre exemplu, unui grup i se impune schimbarea metodei de lucru, exista riscul ca acel grup sa opuna o rezistenta in atingerea obiectivului. Chiar daca incercam sa ii trezim motivatia si interesul, punand in valoare obiectivul. Pentru ca pot aparea probleme de genul: «daca nu pot face fata», «nu ma simt foarte motivat», «cum era inainte era mult mai bine, eram obisnuit asa». Asadar, rezistenta la schimbare depinde si de autoevaluarea fiecaruia, de increderea in sine, dar si de valoarea noului obiectiv urmarit“, completeaza psihologul.

Beneficii necunoscute

De zece ani, Sorana, 40 de ani, traieste din slujbe nu tocmai stralucite si imparte un apartament de doua camere cu prietenul ei. „Am impresia ca nu am evoluat, ca am ramas blocata in acelasi loc. Mi-ar placea sa fac ceva, dar ce? Pe altcineva unde sa intalnesc? Iar un job bun il obtii prin cunostinte…“

Am cunoscut cu totii genul acesta de perioade in care stim ca trebuie sa incercam si altceva. Insa schimbarea pare mult prea dificila. „Asta apare atunci cand individul inca nu stie cum sa se pozitioneze in fata schimbarii. Cum sa abordeze aceasta nevoie, prin ce metode, pentru ca apoi sa poata face primul pas spre ea“, spune Corina Calin. As vrea sa ma simt mai bine, dar ce nu merge? As vrea sa-mi schimb serviciul, dar ce vreau sa fac cu adevarat? Relatia mea de cuplu nu ma satisface, dar ce astept eu de la acest cuplu? „Nehotararea este cea care impinge spre amanare. Iar depasirea ei implica o analiza profunda a sinelui“, conchide specialistul.

„Am nevoie ca cineva sa ma ia de mana“

Mihai – 30 de ani, asistent productie la un post de televiziune

„Trebuie sa parasesc apartamentul pe care il impart cu niste prieteni. si pentru ca ei se vor muta cu iubitele lor, eu trebuie sa imi gasesc o garsoniera unde sa stau singur. Pentru mine e ca si cum as escalada Everestul. Ideea de a merge sa cumpar un aragaz sau o canapea ma paralizeaza. Nu stiu de unde sa incep. Dintodeauna am avut acest sentiment de singuratate si de pierdere a reperelor cand apar mari schimbari in viata mea. Ca atunci cand am venit la Bucuresti la liceu. Nu reuseam sa ma proiectez in viitor.

La fel si cu prima mea iubire. Eram foarte indragostit, vroiam ca relatia sa dureze, dar eram sigur ca nu sunt capabil sa-mi impart zilnic viata cu o femeie. Ea a luat asta ca pe un refuz de a-mi lua un angajament si m-a parasit. Cred ca pentru a fi linistit, am nevoie de cineva care sa ma ia de mana si sa-mi spuna ce sa fac. Imi dau seama ca sunt foarte imatur. Poate de vina sunt mama care facea totul in locul meu, si tata care imi critica toate realizarile. Cu siguranta mai am de lucru pentru a dobandi incredere in mine…”

Ce trebuie facut
– Da-ti seama de propriile temeri. Intocmeste o lista cu toate schimbarile prin care ai trecut, beneficiile si pierderile suferite si descrie ce te-a destabilizat. Apoi, reflecteaza la schimbarea cea mai grava si pe care ai trait-o cel mai greu.
– Identifica posibilele schimbari. Imagineaza-ti schimbarile previzibile din viitor, pierderile si beneficiile pe care le vei avea si identifica ceea ce ai putea face pentru ca ele sa se petreaca cat mai putin traumatizant. Spre exemplu: stii ca din cauza crizei financiare este posibil sa iti pierzi serviciul. Fa un curs care sa iti ofere o noua competenta, revizuieste-ti CV-ul, posteaza-l pe site-urile de joburi si aplica.
– Sfaturi pentru anturaj Propune-i mici obiective celui caruia ii este teama de schimbare. Felicita-l la fiecare etapa parcursa. Cu copiii tai, abordeaza o atitudine incurajatoare, insufla-le dorinta de a evolua. Mobilizeaza-le resursele in fata incercarilor, lauda-le meritele.