Angoase si complexe: Ma simt mereu stupid
„Oare despre ce se discuta? Cat de relaxati pot fi ei…“ Presati de faptul ca nu inteleg ce discuta altii cu dezinvoltura, unii sfarsesc prin a se convinge ca sunt ignoranti. Se simt inadaptati prin faptul ca nu sunt in largul lor in prezenta altora. De ce anume se leaga aceasta deficitara stima de sine? Si cum sa te simti mai „pe faza“?
„Insoteam o prietena la un vernisaj, artista a venit sa ne vada, si ele au inceput sa vorbeasca despre pictura. Ma simteam pe dinafara, nu intelegeam nimic si continuam sa zambesc tamp.“
Pentru cea mai mare parte dintre noi, experienta pe care o povesteste Andreea ar fi fost repede uitata sau rememorata cu umor. Andreea, in schimb, trage concluzii definitive: ea se considera inculta si se simte idioata. Psihologii ne relateaza faptul ca persoanele care se considera „proaste“ sunt persoane sincere. Aceasta emotie tradeaza un decalaj intre ceea ce cred ele ca sunt si ceea ce chiar sunt. Asta le face sa spuna ca sunt pe dinafara. In realitate ele se simt „in afara“ lor.
O anxietate sociala
Anxietatea sociala este considerata cauza principala a acestui decalaj. Anxiosul vede intr-o maniera dramatica o intalnire la care urmeaza sa participe. Din acest motiv, odata ajuns in situatia respectiva, resimte semnele fizice ale acestei anxietati – transpiratie, roseata, tremuraturi – si ii este rusine, pentru ca acestea ii tradeaza starea. Reactia imediata este aceea de a se inchide in sine. In plus, incapacitatea sa de a participa la discutie este agravata si de ganduri parazite: „Sunt nul“, „Ar trebui sa vorbesc“. Astfel, se creeaza un cerc vicios, in care toate aceste deprinderi si reactii se antreneaza reciproc, ajungand sa creeze o tesatura al carui prizonier este anxiosul.
Dupa asemenea experiente publice, cand este singur, el este asaltat de regrete si se judeca dur. Acest tip de reactie rezulta, de cele mai multe ori, dintr-o mare exigenta fata de sine, ale carei origini se gasesc in copilarie: constrans de anturajul sau sa fie cel mai bun sau prea des neapreciat, copilul se obisnuieste sa traiasca relatia cu ceilalti fiind permanent preocupat de a-si conferi o buna imagine lui insusi. Este astfel captivul dorintei de a fi pe plac, de a nu dezamagi, punand prea multa presiune pe situatii, indiferent de natura lor si, implicit, pe sine. Modelul este greu de depasit pentru ca astfel de persoane doresc tot timpul sa nu greseasca si sa nu lase o impresie gresita, ajungand, invariabil, sa nu „scape“ exact de ce se temeau.
Un sentiment de nelegitimitate
Acest „complex social“ este comparat cu un sentiment de nelegitimitate care trimite, printre altele, la originile sau la pregatirea noastra. Il regasim, de exemplu, la autodidacti sau la cei care provin din clasele sociale defavorizate. Cand aceste persoane sunt aruncate in medii sociale sau intelectuale privilegiate, sunt asaltate de un complex. Aceasta inegalitate le poate genera sentimente subiective de inferioritate intelectuala, intrucat ei au tendinta de a interioriza acea imagine negativa care le revine.
O lipsa de empatie
Pentru a se simti la acelasi nivel cu ceilalti, nu este necesar sa imparta acelasi mediu sau aceleasi zone de interes, ci uneori este suficienta doar empatia. Totusi, empatizarea cu starile sau sentimentele celuilalt nu este un lucru tocmai usor. Multi se declara incapabili fie de a asculta prea mult, fie de a intelege ce simt ceilalti. Iar aceasta lipsa de empatie poate avea o dubla origine.
Este posibil ca in copilarie sa nu le fi fost intelese sentimentele si, prin urmare, nici ei sa nu fi invatat acest lucru sau, din contra, sa fi fost tinta unei atentii excesive din partea parintilor. Pentru a se simti mai putin „prosti“ in asemenea situatii, trebuie sa invete cel putin sa tina cont de celalalt, adica sa-si clarifice ceea ce ar putea simti si sa ad¬mita ca poate simti diferit.
Este inutil sa incercati sa reconfortati asemenea persoane spunandu-le: „Ba nu, tu nu esti prost!“. Nu altii trebuie sa-i aprecieze ca persoane, ci chiar ei insisi. Iar pentru a-i ajuta, invitati-i si ajutati-i sa-si contabilizeze cat mai des reusitele. De exemplu, felicitati-i cum aveti ocazia, punctati-le una dintre actiunile pozitive, realizati impreuna un contract, mergeti impreuna la o intalnire importanta care le va da o detasare. Este cea mai buna metoda de a-i ajuta sa-si dezvolte o mai buna stima de sine. Pentru ca, pentru ei, mai mare decat problema aprecierii celorlalti este problema imaginii de sine.
