Antreneaza-ti capacitatea de adaptare!
Sa iesi din zona de confort nu e doar un slogan. Capacitatea de adaptare ne este data de provocarile vietii. Pe unele nu le putem evita, iar pe altele le putem alege. Intre ajutor si sabotaj, psihoterapeutul Alexandru Cojocaru ne spune care e calea corecta.
Experientele care ne dau forta
Fiecare dintre noi are o structura formata dintr-un dat natural genetic, la care se adauga mediul familial, primii ani ai copilariei, experienta de viata mai usoara sau mai dura. Sa ne gandim la primul nostru contact cu lumea, o experienta, de altfel, destul de traumatizanta.
Cand ne nastem, aerul ne loveste cu putere plamanii si lichidul amniotic este inlaturat, iar socul este insotit, de obicei, de plans. Urmeaza apoi o multime de experiente noi si de adaptari la un univers pana atunci necunoscut.
In aceasta continua dezvoltare si lupta apar primele elemente ale acestui supravietuitor. Dorinta noastra de a trai, motivatia noastra interioara, prinde contur in urmatorii ani.
Nici nu stiu daca as numi-o latura emotionala puternica, pentru ca, fiind influentata de factori externi, ea poate avea, deopotriva, o conotatie pozitiva sau negativa, poate ascunde in realitate slabiciuni si aparari.
Daca avem un individ care a avut parte de o viata foarte dura si care s-a confruntat mereu cu greutati, vom descoperi o latura mai dura, o rezistenta emotionala si fizica mai mare la durere, dar, in acelasi timp, este foarte probabil ca aceeasi latura sa impiedice dezvoltarea increderii in ceilalti, trairea propriilor emotii.
Este un proces complex si, ca in majoritatea cazurilor, in orice calitate exista si un revers al medaliei.
Slabi de inger
De ce la unii oameni latura puternica este mai accentuata, iar la altii mai deloc, cei considerati sa spunem… slabi? Depinde de constitutia fiecaruia, de abilitatea de a ne adapta la Univers si mai depinde si de zeita Moira, de Karma sau de Soarta, cum ii spunem noi.
Pana la urma, ceea ce nu este sub controlul nostru, putem numi destin, nu? Caci nu ne alegem parintii, cartierul in care ne-am nascut, cultura din care provenim; ceea ce pentru unii dintre noi este o sansa, pentru altii reprezinta o dificultate.
Noua ne ramane posibilitatea de a transforma datul primit, de a-l modela, astfel incat sa trecem si peste cele mai dure traume.
Cu toate astea, e foarte greu sa afirmam cu tarie ca un om este puternic ori slab emotional, pentru ca cei mai duri oameni au puncte extraordinar de sensibile pe care le apara prin modul lor de a fi, iar oameni sensibili si aparent slabi au capacitati surprinzatoare de a rezista in vremuri cumplite.
Eu cred ca foarte mult din aceasta constructie are legatura cu primii ani din viata si cu pozitionarea parintilor fata de copil.
Razboinicul interior
Latura aceasta puternica e definita cel mai bine de arhetipul razboinicului. In cartea lui Robert Moore si a lui Douglas Gillete – Rege, Razboinic, Magician, Iubit – ni se ofera o perspectiva a arhetipurilor masculine.
Acolo se descrie o imagine foarte detaliata si cuprinzatoare: Razboinicul este important, ne ajuta in situatii critice, ne da claritate si ne face sa invingem dusmanii sau vitregiile sortii. Dar nu ne ofera emotie si iubire.
Elementele arhetipale ale Razboinicului trebuie completate cu puterea si intelepciunea Regelui, cu umorul si curiozitatea Magicianului si cu tandretea, pasiunea si erotismul Iubitului, pentru a nu ne trezi in fata unei masinarii de ucis, lucida si incapabila de emotie.
Acest arhetip apare si la femei, in zona de Animus si nu numai. Hipolita este prezenta in Legendele Olimpului, fiind capetenia amazoanelor, iar mitul femeii razboinice se intinde din Antichitate pana astazi: sa ne gadim la Xena, zeita razboinica din seriale.
Aceasta parte puternica poate sa aiba derapaje care, in realitate, ne fac mult rau. Un astfel de arhetip supradezvoltat in copilarie, ca sa ne apere, ne poate indeparta de ceilalti.
Autosabotarea…
… este clara cand vorbim de un nivel atat de ridicat de radicalizare, incat nu mai putem sa ajungem in contact cu trairile noastre sufletesti.
Cand ne simtim anesteziati emotional, cand ajungem sa nu facem altceva decat sa traim o stare de razboi continua, cand toate lucrurile din jurul nostru se traduc in victorii sau infrangeri. Comportamentele de acest tip pot fi insotite si de o dictatura a ratiunii.
Ceea ce pare de inteles prin filtrul gandirii, s-ar putea sa nu aiba niciun sens la nivel uman, moral.
De asemenea, cand simtim ca nu avem compasiune pentru noi insine, cand ne judecam prea dur si ne inchidem toate trairile in adevarate inchisori sufletesti, lasand loc numai pentru raceala analizelor, atunci suntem in plin proces de sabotare a relatiilor cu noi insine, dar si cu ceilalti.
Legat de cei din jur, ma gandesc la un exemplu pe care l-am auzit de curand.
Un barbat care lucra in strainatate si-a intrebat seful daca poate lucra de la distanta o perioada de timp, pentru ca unul dintre copiii sai dadea semne de stare depresiva. Raspunsul sefului a fost: cu totii avem greutati si daca aceasta modificare de program aduce un plus afacerii este bine, daca nu, nu.
O analiza exclusiv rationala, in care orice factor emotional este inlaturat, persoana din fata e redusa la nivel de masina, si tratata fara pic de respect si intelegere a situatiei la nivel uman.
Cand abordarea noastra fata de ceilalti face referire numai la razboiul nostru interior, la interesele noastre, si nu atinge in niciun fel latura umana, intelegerea emotionala a celuilalt, atunci lucrurile pot lua o intorsatura neplacuta.
De cele mai multe ori, persoana care ii trateaza astfel pe ceilalti, va ajunge izolata sau parasita de cei dragi.
Ranile emotionale
Ce ne facem cand latura noastra puternica „baga sub pres“ si impiedica vindecarea ranilor noastre emotionale? In primul rand, sa ne gandim – sau, mai corect – sa simtim, ce ne impinge sa bagam lucrurile sub pres.
De cele mai multe ori, vorbim de blocaje emotionale puternice in urma unor experiente de viata nereusite. De exemplu, in urma unei relatii de cuplu esuate putem lua decizia sa nu ne mai implicam niciodata, de frica suferintei.
Dar, in final, suferinta este parte din viata si evitarea oricaror alte trairi emotionale de acelasi gen ne fac mai saraci, mai vulnerabili.
Aparenta putere ascunde o frica foarte mare si o incapacitate de a gestiona aceste lucruri la nivel interior.
Ce putem face, daca nu avem capacitatea de a gasi solutiile potrivite pe cont propriu, este sa discutam cu un specialist, care sa ne ajute sa descoperim acele elemente care au adus blocajul sau care ne imping sa nu mai deschidem anumite camarute ale sufletului, de teama de a nu suferi.
Doza sanatoasa de forta
A fi puternic, la modul sanatos, inseamna sa fii in armonie cu tine.
Sa iti acorzi dreptul sa traiesti in acord cu cine esti, sa fii onest cu tine si cu ceilalti, sa nu traiesti cu vina, cu frica si teama de a fi tu. Pentru mine, un om care are capacitatea de a folosi ratiunea la momentul oportun, de a-si trai emotiile si a-si indeplini visele, fiind in pace cu sine, este un om puternic.
Asta inseamna sa-si dea dreptul sa iubeasca, sa fie sensibil, sa aiba acea latura umana care vindeca atat in interior, cat si in jur.
A fi puternic inseamna a fi incarcat de dragoste pentru ceilalti, plecand de la aprecierea fata de sine si increderea in sine.
Forta sa fie cu tine!
Fiecare arhetip, fiecare parte din noi ne afecteaza alegerile atat in anturaj, cat si in cuplu.
De exemplu, daca suntem prea puternici, s-ar putea sa intram numai in relatii bazate pe… sport, nu pe dragoste, bazate doar pe instinct si pe capacitatea de a domina sau de a fi dominat, pe competitie dusa la extrem.
Grupul de prieteni este posibil sa fie dominat de aceleasi tendinte agresive, cu dinamica razboinica, de intrecere si de dualitatea victorie-infrangere.
Este posibil sa ne alegem un partener lipsit de orice emotionalitate, pentru ca, mai tarziu, sa descoperim ca ne lipsesc atentia si dragostea. S-ar putea ca aceasta putere exagerata sa ne aduca in relatii narcisice, iar noi sa ne trezim ca avem un nucleu narcisic dur, bazat, asa cum spuneam, pe frica si nu pe relationare sanatoasa.
La polul opus, este posibil sa alegem oameni slabi din punctul nostru de vedere, pentru a-i putea domina, controla si supune, oameni carora nu le vedem calitatile si-i alegem asa pentru a nu ne pierde cumva suprematia.
Deci, vom avea relatii bazate pe forta, pe dominare, nu pe iubire. Iar ceilalti ne vor castiga respectul doar daca vor deveni asemeni noua, soldati intr-un razboi fara suflet.
De Alexandru Cojocaru, psihoterapeut de orientare analitica
www.alexandrucojocaru.ro
A consemnat Catalina Cristescu
Citeste si:
Lucruri pe care le poti invata dupa o experienta traumatizanta
Echilibru emotional prin 5 exercitii
Foto: shutterstock.com
