Autosabotajul. Cum ne afectează și cum îl putem opri?

Autosabotajul devine un termen tot mai cunoscut și discutat în zilele noastre. El se referă la acțiunea intenționată sau la lipsa unei acțiuni, prin care ne subminăm progresul și ne împiedicăm în a ne atinge propriile obiective. Mai concret, se referă la tendința „de a ne pune singuri bețe în roate”, vorba românului. Efectele apar atât în relația cu noi înșine, cât și în relațiile cu ceilalți, în carieră, în educație etc. Deoarece consecințele acestui tip de comportament nu sunt imediate, nu reușim să ne dăm seama cu ușurință dacă practicăm sau nu, acest tipar.

Ce stă la baza autosabotajului?

Tindem să ne limităm evoluția spre succes sau atingerea propriilor obiective din cauza unor factori multipli. Aceștia pot avea legătură cu: o stimă de sine scăzută,  neîncrederea în propria persoană, un atașament nesecurizant, experiența unei copilării nefericite sau cu o fidelizare transgenerațională.

Comportamentul de acest tip, de multe ori servește ca un mecanism de coping, pe care îl folosim pentru a evita situațiile stresante sau anxioase.

Semne ale autosabotajului

Deoarece mare parte dintre comportamentele de autosabotare sunt inconștiente (de multe ori nu ne dăm seama că unele dintre acțiunile noastre ne fac rău), poate părea puțin dificil să conștientizăm dacă am căzut pradă acestui tipar.

Poți identifica, în una sau mai multe dintre situațiile enumerate, dacă te confrunți cu această dificultate:

• Ai tendința de a amâna cât poți de mult situațiile sau sarcinile care îți provoacă anxietate/stres;
• Lucrezi de multă vreme la dificultățile din viața personală/profesională, fără să observi vreo schimbare;
• Te îndoiești de tine însuți/însăți;
• Îți propui sarcini și obiective pe care nu reușești să le duci la îndeplinire;
• Faci acțiuni care nu se potrivesc cu valorile și scopurile tale;
• Ai tendința de a te supraîncarca cu sarcini sau de a-ți cere foarte puțin de la tine.

Autosabotarea ia forma unor comportamente care, de cele mai multe ori, ne subminează încrederea în noi și ne mențin într-un cerc închis din care avem senzația ca nu putem ieși. În consecință, unele dintre cele mai întâlnite astfel de comportamente sunt: procrastinarea, perfecționismul, vorbirea de sine negativă sau autocritica, lipsa îngrijirii de sine.

Cum ne eliberăm de acest mecanism?

Autosabotarea nu reprezintă o sentință pe viață, indiferent de perioada de timp în care am practicat-o. Deși poate părea dificil și anevoios, odată conștientizat acest tipar, el are mai puțină influență asupra noastră, deoarece acum îl putem numi, îi cunoaștem semnele și, pe măsura posibilităților, înțelegem de unde vine. Pasul următor, este reprezentat de o practică consecventă, în care să punem bazele unor comportamente noi, funcționale și să exersăm un mod diferit de a ne raporta la noi înșine.

Iată câțiva pași pe care îi poți realiza în vederea eliberării de autosabotare:

1. Observă-ți discursul interior și exersează un limbaj blând și înțelegător față de tine.

De cele mai multe ori, în situațiile dificile/tensionate tindem să fim aspri și duri cu noi înșine. Iar acest lucru ne face să avem comportamente nepotrivite. Ascultă-te, respiră adânc și încearcă să își oferi câteva cuvinte blânde. Cum se simte, e ceva diferit?

2. Identifică punctele tale forte și apelează mai des la ele.

De multe ori, oferim prea puțină atenție resurselelor noastre. Avem tendința de a le minimaliza sau submina. Dar fiecare om este înzestrat cu daruri și capacități pe care le poate utiliza în folosul lui.

3. Practică disciplina.

Se vorbește tot mai mult despre faptul că ceea ce ne lipsește nu este motivația de a face lucruri, cât disciplina de a ne ține de ele. Propune-ți lucruri simple, pe care să te asiguri că le îndeplinești. Astfel îți vei crește încrederea în tine și vei avea șansa de a te ocupa și de obiectivele mai mari.

4. Află oportunitățile din spatele eșecurilor.

Când ne confruntăm cu uși închise, avem tendința de a nu mai vedea niciun orizont în față. Fiecare ușă închisă, deschide o altă ușă. Oferă-ți mai des șansa de a vedea ce uși îți pot fi deschise în fața eșecurilor.

5. Scrie în jurnal.

Este demosntrat științific faptul că scrierea în jurnal aduce claritate, îmbunătățește starea de spririt, reglează emoțiile, ne ajută să ne înțelegem mai bine. Ia-ți acest timp cu tine însuți/însăți și verifică mai des ce gânduri, emoții, convingeri ies la suprafață în diverse situații.

Pașii notați sunt doar câteva idei de bază de la care poți începe. Poți să-i privești ca pe un nou traseu pe care îl construiești cu multă răbdare, încredere și seninătate. Însă să ai în vedere că fiecare traseu nou format, are nevoie de perseverență pentru a fi bine ancorat. Pe acest drum, poți să adaugi noi comportamente și tehnici care să te ajute să fii bine cu tine, să te ajute să-ți dezvolți încrederea și să pășești pe calea pe care tu o hotărăți și, nu, mecanismul de autosabotare!