Banii… si eu

Relatia ta cu banii – modul de a-i cheltui sau de a-i economisi – spune mult despre personalitatea ta. Suport al fanteziilor tale inconstiente, este nervul razboiului dintre dorintele tale si realitate. Iata o zona de razboi unde e necesara pacea.

Li se spune… „murdari“. Totusi, nu au miros. Sunt „usori“, dar ii castigi cu sudoarea fruntii. Banii – toti avem nevoie de ei, toti visam la ei. Dar nu aduc (automat) fericire nimanui. Insa o mentin… Poate pentru ca iti pune visele la grele incercari. Trebuie sa stii sa astepti sau, mai rau, sa uiti de ce ai pofta: iata-te intrat in economia dorintei. Obligat sa renunti la fanteziile tale, la pretentiile de absolut. Puterea ta de cumparare este o chemare permanenta, mai mult sau mai putin cruda, a lipsei fundamentale care se gaseste la fiecare din noi. Unii sunt de neconsolat si banii raman pentru ei un scop. Altii, mai rezonabili, au inteles ca acestia nu sunt decat un mijloc. Banii, iata un servitor bun, dar un stapan rau…

„Banii nu au idei“

Inventie umana fundamentala, moneda rasunatoare si nimicitoare a fost sursa a progresului si a pacii sociale. Orice munca merita salariu si iti permite sa-ti subventionezi nevoile. Orice lucru are un pret a carui suma o poti contesta. „Marea mea obiectie legata de bani este ca banii sunt prosti“, spunea filozoful francez Alain.

„Banii nu au idei“, con­firma si Jean-Paul Sartre. Chestiunea cea mai inteligenta nu este sa stii cum sa castigi bani, ci sa intelegi ce te impiedica sa profiti ei. Traim intr-o societate care exalta bogatia. Suntem asaltati zilnic de imagini ale unor femei superbe care poarta bijuterii exorbitante. Cumparam reviste din care sa putem admira masini ultrarapide si minunat concepute, ce rivalizeaza in design cu bijuteriile. Intr-o societate cum este cea de azi din Romania, cu sechele mai mult decat evidente, dupa o lunga perioada de penurie comunista, „a consuma“ este sinonim cu „a fi fericit“.

„Fericit cel ce cheltuie“, ar putea fi a zecea fericire ne-biblica, inventie moderna. Nu stam prea mult pe ganduri sa analizam acest reflex general. Nu ne intrebam prea adesea ce altceva ne-ar procura senzatiile de confort si de usoara trecere prin viata. Un apartament in Dorobanti? Desigur, in Titan e departe. O pereche de pantofi de la Victoria 46? Mais oui… o plasma, in locul ruginitului Nei? Pai, cum altfel? Comportamentul de consum, consecinta fireasca a unui marketing mai mult sau mai putin eficient al produselor, iata ce ne mana in lupta.

Traim intr-o permanenta logica a dorintei si a satisfacerii rapide a acesteia, la fel cum eram in prima copilarie, cand nu intelegeam de ce mama ne-ar refuza o jucarie ceva mai zgo­motoasa si mai ochioasa decat cea cumparata ieri. Suntem infantilizati, iar simtul critic reusim sa-l suspendam cu succes parcurgand textele cu retorica seducatoa­re din revistele de lifestyle. Cautam noutatea si exotismul, fara a avea timp si disponibilitate sa acordam experientei unei calatorii ceva mai multa adancime decat nivelul la care am coborat pentru un snorkelling de o ora… Nici nu stim altceva.

Aneantizati intre imperativul absolut de „a face shopping“ pe oriunde aterizam si necesitatea de a munci pentru a ne procura mijloacele necesare acestei aventuri traim, iata, intre doua extreme: efortul intens si divertismentul (excludem din start categoria restransa a celor nascuti, cum spun englezii, „with a silver spoon in the mouth“). La mijloc – banii, masura concreta, palpabila, a agitatiei noastre bipolare. Dar care este sensul lor?

Locul lor, aici si acum

Banii sunt, realmente, un numitor comun al actiunilor noastre. Pana si cele mai abstracte acte culturale vizeaza o finalitate finaciara. Un tablou sau un volum de poezii postmoderne au, mai mult sau mai putin ascunsa, intentionalitatea vanzarii. Revista „Psychologies“, pe care o cumperi in fiecare luna de la chiosc, are nevoie sa fie vanduta pentru ca valorile pe care le sustine sa poata fi perpetuate. Cartea, arta, presa, toate au, in final, realist vorbind, un criteriu economic de existenta, ceva de altfel legitim.

Banii sunt esentiali?

Desi banul normeaza si regementeaza orice relatie sociala, experimente recente arata ca, totusi, motivatiile umane in fata recompen­selor financiare sunt destul de variate. In volumul „Satisfactia. Arta de a gasi adevarata implinire“, aparuta la editura Nemira in 2008, psihiatrul Gregory Berns inainteaza o ipoteza interesanta: oamenii sunt mai sensibili la asteptarea recompensei decat la recompensa! Simpla asteptare ar putea fi foarte motivanta pentru maimute – si pentru oameni.

Nu altceva spune si Stuart Sutherland in cartea sa de referinta, „Irrationality“ (inca netradusa in Romania). Oamenii si maimutele sunt singurele specii motivate, mai mult decat de recompensa, de curiozitate. Aceasta este o trasatura comportamentala mai evidenta la copii. Ulterior invatam sa o disimulam, dar concluzia lui Sutherland e surprin­zatoare: o sarcina placuta este propria ei recompensa si stimularea financiara suplimentara nu face decat sa devalorizeze sarcina respectiva. Noi nu mergem pana la propunerea stahanovista de a munci de dragul muncii, dar merita sa reflectam la motivatia intrinseca de a duce la capat ceva de dragul progresului personal si nu al zerourilor de pe extrasul de cont.