Barbatii sau femeile: cine este mai puternic?
Ar fi aproape egali, daca femeile nu ar pastra „avantajul” de a aduce pe lume copii. Adriana M., profesoara, a tinut sa nasca fara anestezie epidurala, asa cum au facut pe vremuri mama si bunica ei. „Faptul ca puteam sa infrunt suferinta si emotiile pe care le genereaza mi-a deschis accesul catre o parte din mine insami“, spune ea. „Am simtit puterea trupului meu si pe cea a sufletului meu iesind din cele mai profunde resurse instinctuale de care dispun.”
O psihoterapeuta americana, Clarissa Pinkola Estes, a dedicat o lucrare calitatilor acestei forte instinctuale pe care a denumit-o natura salbatica. „Cuvantul «salbatic» nu este folosit aici in sensul lui modern si peiorativ, de «scapat de sub control», ci in sensul lui originar, de a trai o viata naturala”, in acord cu ritmurile biologice si cu aspiratiile profunde, scrie ea in cartea Femei care alearga cu lupii”. De asemenea, terapeuta lauda aceasta sursa de creativitate pe care cultura moderna tinde sa o cenzureze, dar la care femeile pot avea din nou acces, trecand dincolo de experiente fundamentale precum maternitatea.
Valentin U. lauda forta interioara a femeilor dar se plange ca „societatea noastra reprima instinctele masculine, pe care le percepe drept barbare, in timp ce instinctele feminine sunt permanent puse in valoare. Noi suntem guvernati de testosteron, asta e. Partenerele ne tot spun sa ne asumam latura feminina… tot discursul acesta ne dezorienteaza“.
Sexul „tare” a ramas fara repere?
Sunt multi barbatii care recunosc ca au ramas fara repere. „Mi-am petrecut primii treizeci de ani din viata manifestandu-mi reactiile altfel decat fratii mei mai mari“, marturiseste Codrin O., de 40 de ani, artist plastic cu o stabila viata de cuplu. „Erau prea macho, prea duri, nu prea erau ei sensibili, iar eu nu eram ca ei.”
Cristian, un muzician de 39 de ani, casatorit si tata al unui copil, a suferit de lipsa propriului tata: „Cand s-a nascut fiul meu, nu stiam ce valori masculine trebuia sa-i transmit”.
Psihoterapeutul francez Robert Bly se declara uimit de tristetea barbatilor de azi. Incantati ca au devenit mai prevenitori si mai tandri dupa toate discursurile feminine de „educare“ in acest sens, psihologului i se pare totusi ca acestor „masculi imblanziti” le lipseste vitalitatea. „Descoperirea sensibilitatii a fost o aventura necesara, dar etapele unei calatorii nu trebuie confundate cu indeplinirea acesteia”, scrie el in cartea Omul intelept si copilul.
Ceea ce le face de fapt barbatilor un deserviciu, spune psihoterapeutul, sunt modelele pozitive de identificare masculina care… nu exista. Odinioara, cand baietii cresteau langa tatii lor, invatau de la ei diverse lucruri de a face lucruri si preluau comportamentul viril; in schimb, barbatii de azi au avut, in cea mai mare parte, un tata absent, fie pentru ca era separat de mama lor, fie ca era poate mult prea absorbit de munca lui ca sa-si asume acest rol de initiator.
Succesul pe care psihologul l-a avut in vanzari a venit tocmai din faptul ca el a reabilitat figura barbatului luptator. Nu e vorba numai de trasaturile masculului, ci si de o metafora a fortei masculine traditionale.
„In mediile sociale moderne, rolurile sexelor nu sunt la fel de clare ca in cele traditionale“, spune Valentin. Nu e vorba sa trimitem femeia la cratita ca sa ne depasim noi nefericirea, ci trebuie sa ne redescoperim functiile specifice.”
Traiasca luptatorii
Cum fac astazi tatii educatia fiilor in directia masculinitatii? „Simtul rigorii in opozitie cu rigiditatea”, explica Andrei M., psiholog, care are un fiu, pe Dan, de 10 ani. „Il invat sa spuna ce simte, ce accepta si ce refuza“. In acest sens, figura razboinicului restaureaza combativitatea masculina intr-un echilibru corect intre dominare si fuga. „A inteles ca puterea masculina nu consta nici in posedarea femeilor, nici in bataile ca intre cocosi, ci in a-ti apara limitele teritoriului personal si familial. Cand fiul meu plange, nu-i spun ca barbatii nu plang. Il ajut sa se afirme respectandu-i pe altii.”
Testosteronul, hormonul masculinitatii
Barbatii cu o deficienta de testosteron stiu bine acest lucru: acest hormon nu le hraneste numai forta musculara, pilozitatea sau libidoul. Tot el le confera si „sentimentul de putere”. Nu trebuie sa tragem insa concluzia ca testosteronul ar fi hormonul agresivitatii. El este prezent si la femei, in mai mica masura, dar asta nu le face dominatoare. Si, chiar daca nivelul lui scade odata cu timpul, asta nu inseamna ca barbatii mai inaintati in varsta isi pierd autoritatea. Daca „varfurile” hormonale de la diverse varste au un efect comportamental, ele nu fac totusi decat sa sustina o forta a carei origine ramane psihologica.
Laurence Lemoine
Adaptare Iuliana Alexa
Foto: Happy couple.
