Barbatii si spiritul competitiv

Fie ca este vorba despre diverse sporturi, masini, job-uri sau calitatile fizice ori intelectuale ale consoartei, competitia este o a doua natura a barbatilor. Semn de anxietate sau o masurare a fortelor cu radacini in istoria timpurie a omenirii?

Pe primul loc

Masina cea mai cea, femeia cea mai cea, chitara cea mai cea… Barbatilor le place sa faca parada de posesiunile si cuceririle lor. Este la mijloc dorinta de aprobare inca de cand, in copilarie, „bicicleta mea e mai frumoasa decat a ta“ sau „tatal meu e mai tare decat al tau“.

Barbatii traiesc intr-o lume a competitiei, este ceea ce testosteronul, hormonul buclucas, mult mai abundent la ei, ii indeamna sa faca. Lumea este un joc, un teren al competitiei si recompensa este, adesea, mai mult, mai bine, o alta provocare. Dar ce ii mana pe ei in lupta? Cateva raspunsuri de la Gabriel Cicu, psihoterapeut cu experienta (clinica Psymotion).

Competitia masculina, in esenta, este o conditie fireasca in existenta fiintelor vii. Aceasta conditie contribuie in mod covarsitor la perpetuarea speciilor, siguranta fiintarii, asigurarea hranei, dezvoltarea sistemelor sociale etc. Exagerarea, suprautilizarea, suprafocusarea sau orice alta forma extrema a competitiei este produsa de si produce patologie.

Freud a reusit sa conceptualizeze intr-un mod coerent si clar aceasta conditie prin complexul lui Oedip, fiul care isi omoara tatal pentru a se putea iubi cu mama sa. Mai mult, in acest fel a reusit sa identifice o intreaga gama de conditii normale si patologice ale rivalitatii masculine. Astazi, stim, prin teoria psihanalitica, in ce conditii apare, la ce varste e mai intensa, cum si cand trebuie sa o stimulam sau sa o temperam, cand ne ajuta, sau cand ne incurca.

Egalitatea intre sexe si competitia cu femeile

Chestiunea egalitatii intre sexe trebuie privita cu multa atentie. Daca, din perspectiva sociala, poate ca are ceva noima, in sensul ca este un instrument util folosit impotriva abuzurilor generate de diferentele de sex, cand ajungem la nivel foarte intim si personal, egalitatea intre sexe creeaza mai degraba confuzie. Cand „fortam“ aceasta egalitate si obligam femeia sa intre intr-o competitie de tip masculin cu alta femeie sau cu un barbat, ori cand obligam barbatul sa accepte rivalitatea cu o femeie, cred ca riscam sa cream niste caricaturi.

Cand apare o situatie de competitie in care barbatul intalneste un concurent femeie, fie ca e la birou, fie ca e la un joc de societate, in mod natural barbatul ar intra mai degraba intr-o pozitie de aparator al femeii, de protector. Atacul asupra femeii nu este ceva la indemana. Astfel, competitia cu o femeie il pune pe barbat intr-o situatie de conflict, intre a-si apara pozitia, a lupta pentru locul intai si a apara femeia, adica sa nu o atace. Acest gen de conflict interior poate fi intr-adevar frustrant si mai ales confuzant pentru el.

Competitivitatea la copii

Putem spune cumva ca rivalitatea masculina se fundamenteaza pe frica. Din Oedipul freudian stim ca rivalitatea copilului cu tatal sau este marcata de frica de castrare. Astfel, pe aceasta competitie, baiatul, barbatul, isi joaca intreaga masculinitate. In functie de cum este traita aceasta competitie de catre copil in relatia cu tatal sau, atat de mascul sau temator va fi barbatul de maine. Cu alte cuvinte, o competitie sanatoasa va creste stima de sine si va diminua anxietatea.

Competitia, cea masculina in particular, este inteleasa foarte prost in zilele noastre. Astazi, ea este bazata pe criterii dintre cele mai fanteziste, bizare, pe alocuri scarboase. Parintii isi pun copiii in competitie cu copiii vecinilor de la etajul cinci, cu colegii de scoala, cu personaje de la televizor sau chiar din filme sau desene animate. O competitie sanatoasa presupune, in primul rand, acceptarea ei de catre toti participantii la competitie. Respectiv, asumarea unor reguli, a respectului intre participanti, clarificarea limitelor, intelegerea mizei si, nu in ultimul rand, asumarea posibilitatii de a pierde.

Influenta societatii

Sistemele sociale sunt construite pe caracteristici firesti ale fiintei umane, nu pot fi creatii totalmente artificiale. Competitia este una dintre caracteristicile fiintei umane, iar capitalismul este unul dintre exemplele in care aceasta caracteristica este utilizata pentru functionarea sistemului.

Societatea actuala este bazata aproape in totalitate pe competitie. Problema este exagerarea, extremismul pe care le-a luat astazi competitia in acest tip de sistem. Standardele au o viteza de schimbare uluitoare: atat in intensitate, cat si in forma. Asta il face pe masculul de astazi sa fie intr-o perpetua competitie, sa nu aiba timp de odihna.

Ar putea suna bine (plecand de la ideea corecta ca o competitie sanatoasa produce dezvoltare), dar, din nou, exagerarea la care s-a ajuns in sistemul actual, il face pe masculul de astazi mai degraba castrat… Desi exista aparenta unei concurente masculine, mai mult vorbim de o pasivitate resemnata, precum proverbul „cainele care latra, nu musca“.

Spiritul competitiv este accentuat de criza varstei mijlocii?

Asa-zisa criza a varstei de mijloc este o situatie de analiza a vietii, un fel de moment de respiro, in care omul se opreste pentru a-si studia reusitele, nevoile, visele. In cazul barbatului, unul dintre elementele pe care si le chestioneaza este reusita in competitiile masculine, de fapt, insasi masculinitatea sa.

Daca in acest moment al vietii barbatul are indoieli, nemultumiri, frustrari legate de masculinitatea sa, de reusitele sale competitionale, asta ii poate provoca intr-adevar o criza – indoiala, tristete, angoasa, furie, melancolie etc. Si pentru a face fata acestor stari, barbatul va incerca sa compenseze, sa „panseze“, sa recupereze barbatia pierduta/neatinsa, ceea ce ia forma crizei varstei mijlocii.

Competitivitatea cu partenera de cuplu

De obicei, o situatie in care partenera castiga mai mult sau orice alta situatie in care exista o aparenta superioritate a femeii in cuplu, este interpretata de mascul intr-o zona a fricii de castrare. Depinde si de istoria personala a respectivului mascul, cine a fost personajul castrator in familia sa. In cazul in care acesta a fost mama, atunci situatia din cuplul sau este o repetitie si, probabil, pe de-o parte, se va stradui sa repare istoria, iar asta il poate face prea competitiv in relatia cu sotia sau va repeta istoria, si va fi un mascul… castrat.

In relatie cu femeile

Asadar, cum sta treaba? Feminismul a adus vreun castig sau mai multe pierderi? Este competitia un joc eminamente masculin? Cum se poate comporta o femeie puternica profesional, financiar sau, pur si simplu, cu mare vizibilitate in societate cu sotul ei, ca sa nu iasa nici scantei, dar nici sa nu para ca l-a anihilat? Sunt tot atatea intrebari fara raspuns simplu. Sexele isi negocieaza rolul si pozitia in societate incontinuu, in functie de transformarile istorice. Cert este ca jocul „masina mea e mai tare decat a ta“ (si orice altceva poate sta in locul masinii) ramane un joc preferat al baietilor.