Barbatii si stresul
Stresul ne da batai de cap si ne afecteaza nu doar echilibrul emotional, ci si sanatatea. Dar cum se manifesta el diferit la barbati, cum poate fi gestionat si cum ar trebui sa reactioneze partenerele, ne spune psihoterapeutul Virgil Ricu.
Sunt barbatii mai puternic afectati de stres decat femeile?
Studiile raporteaza niveluri similare ale stresului in randul femeilor si barbatilor. Diferentele, frapante intr-adevar, vizeaza maniera in care cele doua sexe reactioneaza la stres.
In contrast cu femeile, care, in conditii de stres, cauta suport emotional si vor sa vorbeasca cu cineva pentru a-si diminua anxietatea, barbatii tind sa-si inhibe emotiile si sa se izoleze social.
Exista studii care au aratat ca, la barbatii aflati sub stres crescut, zonele din creier responsabile pentru intelegerea emotiilor proprii si ale celorlalti isi diminueaza sensibil activitatea. Evident, unul din motivele pentru care barbatii fac acest efort de inhibare a emotiilor se refera la speranta de a-si pastra intacta facultatea de a gandi rational si pragmatic in conditii de stres.
Un alt motiv in favoarea reprimarii emotiilor tine de conformarea la modelul social. Modelul social traditional pretinde barbatului sa detina controlul asupra situatiilor stresante si sa nu reactioneze emotional. Copiii de sex masculin erau si inca sunt educati sa nu se planga, sa nu se vaite, sa nu se „isterizeze“.
Pentru foarte multi barbati, vulnerabilitatea este inca un lux permis doar femeilor. Prin urmare, barbatii cauta sa-si reprime emotiile in fata situatiilor stresante pentru a nu parea vulnerabili si a nu se supune ridiculizarii dispretuitoare a celorlalti.
Intr-o logica foarte simplista, a fi vulnerabil si emotiv echivaleaza cu a fi feminin, iar pentru un barbat a fi feminin este echivalent cu a fi castrat (simbolic, evident), o experienta extrem de umilitoare.
In termeni psihanalitici, pentru a face fata stresului, barbatii apeleaza la mecanisme de aparare precum retragerea, reprimarea, blocarea emotiilor, negarea („nu am nimic, totul e bine“) si uneori deplasarea – isi „descaxrca nervii“ pe alte persoane decat cele care i-au stresat initial. In cazuri mai rare, putem vorbim si de sublimare: barbati talentati folosesc stresul pentru a genera creatii artistice.
Un nivel moderat de stres poate fi stimulativ pentru barbati, ei tind sa devina mai competitivi si productivi, in timp ce un stres crescut pe termen lung devine coplesitor, ducand la depresie.
De aceea, atunci cand barbatul este stresat, partenera are impresia ca nu o mai iubeste…
In fata stresului barbatul are tendinta de a se inchide emotional si de a se izola, ea resimte acut lipsa contactului emotional si tinde sa ia lucrurile personal, sa interpreteze ca el nu o mai iubeste. In timp ce barbatul vrea sa ascunda faptul ca sufera, ca e ranit, pentru a nu o dezamagi si pentru a ramane in ochii ei acel barbat (cat de cat) puternic de care ea s-a indragostit!
Ca sa nu le afecteze viata de familie…
Culmea ironiei este ca tot ceea ce face barbatul in conditii de stres este in directia de a ascunde stresul sau de ceilalti membri ai familiei, pentru a-i proteja! Ma rog, pentru a spune adevarul pana la capat, barbatul nu vrea sa transpara stresul sau si pentru a nu-si afecta prea mult imaginea de barbat competent care are lucrurile sub control!
Multe din lucrurile pe care barbatii le fac de obicei sunt actiuni in vederea reducerii stresului, fie ca vorbim despre activitati fizice precum jogging, tenis, sala de forta, box, arte martiale, activitati „meditative“ ca pescuitul sau plimbatul cainelui, ori de iesit la o bere cu prietenii, care, adesea, este o forma mascata de psihoterapie de grup.
Barbatii, intr-o masura mai mare decat de femeile, se pricep sa-si gaseasca surse de placere care sa contrabalanseze efectul stresului. In conditiile in care stresul atinge cote inalte, vorbim despre conflicte interne inconstiente, care necesita un ajutor de specialitate, psihoterapie.
Ce trebuie sa faca si ce trebuie sa evite partenera unui barbat care trece printr-o perioada foarte stresanta?
A reusi sa ajuti un barbat fara a-i leza orgoliul, este o arta. A-l critica si a-i reprosa ca „nu e in stare sa…“ (iar aici urmeaza de obicei o lista lunga), este unul dintre cele mai nocive lucruri. Oricum, barbatul resimte dureros neputinta si este coplesit de sentimente de rusine si de umilire pentru faptul ca nu poate (sa controleze lucrurile), asa ca a-l umili si mai mult prin reprosuri nu inseamna decat a inrautati si mai mult situatia.
O strategie mult mai inspirata si mai folositoare ar fi ca partenera sa-l invite, cu mult tact si multa empatie, sa vorbeasca despre ceea ce il streseaza cu adevarat.
In conditii de stres puternic, toti oamenii (barbati si femei deopotriva) regreseaza emotional, astfel ca un barbat supus unui stres crescut este asemeni unui baietel care are nevoie atat de consolare si mangaiere, cat si de incurajare.
Asa cum o mama inteleapta ii transmite copilului ei ca are incredere in capacitatea lui de a se descurca, in ciuda vicisitudinilor intampinate, la fel, o partenera inteleapta, dupa ce faciliteaza un catarsis emotional, stie sa transmita barbatului ei sentimentul ca are incredere in capacitatea lui de a genera un deznodamant pozitiv.
In mod paradoxal, barbatii au multe de invatat de la femei pentru o gestionare eficienta a stresului: renuntarea la negare, acceptarea situatiei stresante, disponibilitatea de a vorbi despre dificultati si de a se adapta circumstantelor. A imbratisa schimbarea in loc de a incerca sa o controlezi rigid este cheia creativitatii, a transformarii obstacolelor in oportunitati.
Dilema multor barbati este cum sa imbratiseze aceste calitati si strategii feminine si, in acelasi timp, sa continue sa fie validati ca „barbati“ conform modelului social traditional.
Este viata sexuala a barbatilor afectata de stres?
Stresul apare atunci cand dificultatea sarcinii/situatiei tinde sa depaseasca capacitatea individului de a o gestiona. Stresul ii pune deci pe barbati fata in fata cu pericolul de a nu putea, iar orice neputinta este tradusa la nivelului inconstientului (acel inconstient care sexualizeaza totul) intr-o neputinta sexuala.
Un nivel moderat de stres instiga la lupta – barbatul cauta sa mareasca frecventa contactelor sexuale, este dornic sa performeze sexual, sa-si demonstreze ca poate, in timp ce un nivel crescut de stres genereaza un raspuns de fuga, de evitare: barbatul se simte coplesit, incapabil, deprimat si evita actul sexual.
Exista anumite evenimente in viata unui barbat serios cauzatoare de stres?
Experientele de pierdere, in special, au un efect stresant. Precum divortul. Barbatii divortati sunt, intr-o masura mai mare, amenintati de pericolele unei tensiuni arteriale crescute sau ale unui infarct. De asemenea, comportamentele de risc si suicidul apar mai frecvent in cazul barbatilor divortati.
Divortul semnifica faptul ca o structura de atasament, de siguranta – familia – s-a destramat. Si nu vorbim doar despre singuratate, abandon, nesiguranta. Pentru multi barbati, trauma merge pana la nivelul sentimentului de identitate: tot timpul s-au identificat cu rolul, respectiv statutul de sot, tata, membru al unui sistem familial, iar acum, cand divortul s-a pronuntat, nu mai stiu cine sunt.
Merita mentionat aici ca foarte multi barbati sunt extrem de atasati de copiii lor si, dupa divort, lupta pentru dreptul lor de a fi in contact cu cei mici. Deja se vorbeste despre un instinct patern, in analogie cu instinctul matern. A nu mai fi in contact cu copiii sai este un alt factor extrem de stresant pentru un barbat.
Pierderea unui job si pensionarea sunt, si ele, momente dificile care lovesc in sentimentul de identitate. Oamenii se identifica cu statutul lor profesional, cu rolul lor de persoana activa in societate. Sa fii azi directorul unei fabrici, iar a doua zi un simplu somer sau un simplu pensionar, nu este tocmai usor de acceptat. E o pierdere greu de metabolizat.
Atunci cand ne identificam cu un anumit statut profesional, odata cu pierderea acestuia, traim o puternica senzatie de debusolare, de confuzie, nu mai stim cine suntem sau simtim ca nu mai reprezentam nimic fara acel statut si ne este greu sa ne imaginam viata altfel. Prin urmare, trebuie sa avem grija cu ce ne identificam, caci orice identificare ne face vulnerabili in fata suferintei.
Daca ne mandrim (ne identificam) cu aspectul nostru fizic, corporal, constientizarea faptului ca imbatranim ne va duce in pragul angoasei. Daca ne identificam puternic cu afacerea noastra, riscul falimentului ne poate atrage un infarct.
Daca ne identificam cu statutul de parinte, vom accepta cu greu ideea ca cei mici nu mai sunt asa de mici, ca au crescut, si inconstient le vom sabota initiativele, eforturile de dobandire a independentei.
Alta categorie de evenimente stresante sunt cele generatoare de umilinte. A risca sa fii umilit de un sef, un coleg, de sotie sau iubita este o experienta extrem de stresanta. Daca experientele de pierdere predispun la depresie, cele de umilire conduc la stari de furie intensa.
In concluzie, se poate lesne observa ca in topul celor mai stresante evenimente se afla experientele relationale. Relatiile interumane sunt domeniul predilect de experimentare a stresului.
