Beneficiile emotionale ale prietenilor necuvantatori

Iti aduc liniste si satisfactii. Iti ofera adevarate lectii de viata. Alintate si afectuoase, animalele de casa ne reprezinta mai mult decat, poate, ne dam noi seama.

Esti mandra de frumusetea pisicii tale? Iti place sa te plimbi cu cainele tau in parc, la sfarsit de saptamana? Foarte multi dintre noi au ocazia sa se bucure de astfel de lucruri. Prezenta animalelor de casa presupune multe schimbari pozitive. Mai mult decat decorative si amuzante, ele au, se pare, chiar un rol terapeutic. Motivele cele mai frecvent invocate de cei care aleg sa aiba un animal de companie sunt cele mai bune argumente care se pot aduce in sensul aceasta.

Primul este chiar nevoia de a scapa de singuratate; apoi cea de a avea un program, o ocupatie. Iar argumentul pe care il iau in considerare, adesea, cei care au familie este influenta pozitiva asupra educatiei copiilor. Prezenta unui animal in casa ajuta la reducerea stresului. Se pare ca pisicile, cainii, pasarile, pestii, reptilele pot oferi o terapie aparte: ele iti dau ocazia sa simti afectiune in stare pura, neinsotita de judecatile de valoare pe care le fac in mod obisnuit semenii tai.

Relatiile cu acestea sunt un prilej, spun specialistii, de a-ti antrena creativitatea si afectivitatea intr-un mod deosebit. De aceea, nu trebuie sa privesti raporturile cu ele ca pe un substitut al emotiei interumane, ci ca pe o experienta speciala.

Afectiune pentru animale sau pentru sine?

Cainele, pisica sau iepurele pe care il ai au devenit membrii familiei. La fel de alintati ca niste copii, ei sunt prezenti in albumele de poze, iar povestile despre nazdravaniile pe care le fac ajung la urechile tuturor. Dar, spun specialistii, aceasta iubire declarata pentru un animal de casa poate reprezenta, de fapt, o proiectie narcisica. Se pare ca persoanele carora le este greu sa vorbeasca despre ele prefera sa evoce succesele si calitatile acestuia…

Efectele bune pentru sanatate

Psihologul si psihoterapeutul Cristiana Haica aminteste cateva dintre modalitatile terapeutice esentiale care implica animalele in vindecarea sau ameliorarea starilor noastre fizice si psihice. „Terapia cu ajutorul animalelor este o metoda alternativa, utilizata pentru generarea unor comportamente pozitive. Un animal de companie te face sa vezi realitatea intr-un mod diferit – mai optimist. Acesta are efecte benefice asupra copiilor, varstnicilor, persoanelor singure.

Exemplele sunt multe: pisicile se pare ca au un camp electromagnetic puternic, capabil sa neutralizeze, uneori, undele emise de un organ bolnav. Tot pisicile au rol in diminuarea starilor de anxietate si depresie. S-a constatat ca un caine poate anticipa, uneori, aparitia unor crize de epilepsie sau comotii cerebrale la stapan. Pestii induc stari de relaxare, atunci cand sunt priviti in acvariu, papagalii vorbitori atenueaza durerile cardiace.

In cazul copiilor, animalelele reprezinta un sprijin pentru dezvoltarea lor emotionala si sociala. Exista centre de recuperare in care sunt folosite programe de terapie cu ajutorul animalelor, pentru copii cu cerinte educationale speciale (disfunctii de vorbire, locomotorii etc.). Ce sa mai spunem despre delfini, care comunica foarte bine cu autistii, copii si adulti deopotriva?

Terapia cu ajutorul delfinilor este folosita din 1978. Ei sunt folositi pentru ameliorarea comunicarii, locomotiei, interactiunii sociale, concentrarii atentiei. Terapia ecvestra este utilizata pentru cei cu dificultati locomotorii, scleroza in placi, probleme psihice sau cognitive.

Alegerea animalului te reprezinta

Pisica
Estetica, eleganta, este propriul ei stapan.
– Pisica este un animal mai degraba teritorial decat social. Are nevoie sa ii fie respectat spatiul si ritmul de viata. Stapanul ei tebuie sa accepte ca momentele de afectiune sunt, in general, dictate de ea.
– Unele persoane aleg sa nu o aiba drept animal de casa pentru ca ar parea rece si egoista. In realitate, este afectuoasa si jucausa. Deviza ei ar putea fi: „Nu sta nici prea aproape, dar nici prea departe de mine”.

Pisica ne da o lectie despre impunerea respectului in fata celorlati. O femeie de 29 de ani spune ca are o relatie ambivalenta cu pisica ei: „O iubesc, dar recunosc ca, uneori, imi e greu sa relationez cu ea. Uneori, poate fi excesiv de tandra si comunicativa, pentru ca, apoi, sa nu te mai bage in seama pentru tot restul zilei. Stiu ca este o copilarie sa gandesc asa, dar am, deseori, impresia ca este nerecunoscatoare, pretentioasa si ca se foloseste de toata lumea, iubindu-se, de fapt, doar pe ea insasi. Prietenul meu, care este o fire mai toleranta si intelegatoare, se intelege mai bine cu ea. El nu asteapta nimic in schimbul a ceea ce ii ofera si se bucura de momentele de joaca pe care le pot avea impreuna. Desigur, hotarate tot de ea”.

Copilul si animalul de companie
– Psihologii noteaza ca, in jurul varstei de cinci sau sase ani, acestia isi doresc o surioara sau un fratior. Daca nu primesc ceea ce vor, in scurt timp, isi schimba obiectul dorintei cerand o pisica, un caine, un papagal, acestea fiind percepute intr-un raport mai mic de concurenta fata de copil. Este posibil ca, in spatele acestei rugaminti a micutului, sa se ascunda, de fapt, o lipsa de afectiune, o nemultumire, un sentiment de singuratate si de instrainare.
– O greseala a parintilor, in cazul acesta, este aceea de a-l conditiona pe copil: „bine, dar tu ai grija de el“. Este bine ca acesta sa invete ce este resposabilitatea, insa o atitudine atat de transanta poate fi foarte angoasanta.

Relatia om-animal in filozofie

Un subiect neconventional, o preocupare moderna

Sociologul si filozoful francez Jean Baudrillard are o teorie interesanta despre relatia dintre stapan si animalul ales drept companie domestica. In Sistemul obiectelor, eseistul avanseaza o idee pe cat de bizara, pe atat de… plauzibila despre extrema relatiei om-animal.

„Imaginea cainelui este potrivita: animalele de interior sunt o specie intermediara intre fiinte si obiecte. Caini, pisici, pasari, broaste testoase sau canari, au o prezenta patetica ce indica esecul relatiei umane si recurgerea la un univers domestic narcisist in care subiectivitatea se implineste in deplin calm. Sa retinem, in trecere, ca aceste animale nu sunt sexuate (uneori, sunt castrate pentru scopul domestic); desi sunt vii, sunt tot atat de lipsite de sex ca obiectele.

Nu pot fi linistitoare afectiv decat cu acest pret: pot juca fata de proprietar rolul de regulator al fricii de castrare tocmai prin propria lor castrare – reala sau simbolica, rol pe care il joaca, eminamente, toate obiectele din jurul nostru… caci obiectul este animalul domestic perfect. E singura fiinta ale carei calitati ne exalta personalitatea, in loc sa ne-o ingradeasca. La plural, obiectele sunt singurele existente a caror coexistenta este cu adevarat posibila, deoarece diferentele dintre ele nu le fac sa se ridice unul impotriva celuilalt, ca in cazul fiintelor vii, ci converg ascultator spre noi, adunandu-se fara nici o greutate in constiinta noastra (…)“.