Blogul meu si eu
„Daca ma consider centrul Universului? Pe acest blog, da. Este blogul meu, locul unde imi spun toate parerile, fara nicio teama sau rezerva“.
Blog… un cuvant mic ce rezoneaza ciudat si se asociaza termeni la fel de barbari, precum „bloggeri“ sau „blogosfera“. Niste jurnale intime pe care autorii lor le scriu zilnic pe Internet.
Cronici de stari sufletesti in putine cuvinte. In retea, blogerii isi povestesc unul altuia, analizeaza situatiile amoroase, opiniile politice sau dietele restrictive.
Niste jurnale adesea prea intime, care se ofera tuturor fara perdea. O versiune moderna a caietului ascuns sub saltea sau strecurat intre doua carti.
„Am blog de doi ani“, povesteste F., 38 de ani. „Suferisem o mare dezamagire amoroasa si simteam nevoia sa ma confesez, sa ma descarc emotional.“
Lumea interioara
Prin intermediul blogurilor internetul devine refugiul celor care scriu jurnale. Unii raman anonimi, altii nu ezita sa isi dezvaluie numele, ba chiar si chipul.
Insa cu totii isi expun sentimentele, emotiile, temerile. Blogul apare ca un mijloc bun de a-si construi lumea interioara si de a intelege pana la ce punct aceasta e importanta.
Este o modalitate de a structura functionarea intima si, mai ales, de a obtine de la ea o validare exterioara. Spre deosebire de jurnalul pe hartie, care nu are decat un singur autor si este destinat unui singur lector, blogul poate fi citit si comentat de toata lumea.
„Initial, a scrie pe blog mi se parea o forma de exprimare“, spune M., 33 de ani. „Scriam pentru mine. Apoi au venit reactiile si aprecierile celorlalti oameni. Agreabil si flatant in acelasi timp.“
Sunt bloggerii narcisisti? „Da“, isi asuma F. raspunsul. „A avea un blog, idei, este egocentrist. Dar, in ziua de azi, oamenii au nevoie sa vorbeasca despre ei, sa impartasesca idei, sa fie compatimiti, sa ii linisteasca pe altii.“
Terapie virtuala
Blogul bulverseaza insasi notiunea de intimitate. Punerea in lumina reflectoarelor are legatura atat cu sfera publica, cat si cu cea privata. Poate suna paradoxal, dar se pare ca este mai usor sa te confesezi lumii intregi decat apropiatilor. De ce? Pentru ca reactia celor dragi te va afecta, dar ce crede un strain, mai putin.
Pe langa efectul sau de oglinda, blogul poseda o virtute dezinhibanta, ce nu poate fi negata. L., 25 de ani, isi foloseste blogul drept terapie on-line: „Cand am inceput sa scriu, nu aveam o imagine prea buna despre mine. Apoi, prin comentariile pe care le primeam, am avut senzatia ca devin o fata simpatica. Atitudinea pozitiva a vizitatorilor blogului meu mi-a schimbat viziunea pe care o aveam despre propria persoana“.
Fatetele intimitatii
Bloggerii exprima sincer aceasta nevoie pe care o simtim cu totii: aceea de a cauta martori ai vietii interioare. Iar pentru sociologi, intimitatea impartasita fara limite marcheaza o veritabila bulversare culturala. Caci intimitatea este foarte profunda astazi, ajutata de noile tehnologii, care contribuie mult la realizarea ei, prin facilitarea contactului, a emotiilor, a legaturilor sociale.
Dar oare chiar marturisim totul pe blog? Pana unde merge transparenta? In mod ciudat, a dezvalui zilnic propria lume interioara permite o evolutie progresiva in intimitate. L. isi marturiseste online iubirea neimplinita, absenta tatalui, momentele de melancolie, dar continua sa tina un jurnal pe hartie, in care noteaza lucruri pe care doreste sa le cunoasca numai ea.
M. avea pe blogul ei o evidenta clara a vietii sale amoroase – aventuri, intalniri, cuceriri. „Ziua in care l-am intalnit pe acel baiat am povestit-o in detaliu, insa niciunul dintre cititorii mei nu a stiut ca eram pe punctul de a ma indragosti iremediabil. Pentru ca acesta era evenimentul care imi apartinea numai mie.“
Astfel, blogul permite emergenta mai multor intimitati, cultivarea si deschiderea propriei lumi interioare catre ceilalti, pastrand in acelasi timp o nota secreta. Asta marturiseste o evolutie importanta a raportului pe care fiecare il are cu propria identitate. Putem avea mai multe fatete si sa le folosim pe rand.
