Totul incepe cu increderea primitiva in viata

Care sunt conditiile acestei increderi?
Ar fi doua: starea de bine materna si prezenta tatalui, adica a unui tert de gen masculin. Daca mama se simte bine, sustinuta, ea isi inconjoara bebelusul cu o sfera senzoriala – cuvinte, priviri, mangaieri – care il completeaza psihic si fizic. Felul in care ea se ocupa de micut este lu­dic, iar copilul se simte solicitat si simturile lui sunt stimulate. In a­ce­lasi timp, pentru ca mama sa se sim­ta bine, ea trebuie sa fie ajutata de mediu.
Daca parintii sunt din categoria celor nelinistiti, care se tem pentru viata copilului lor?
Totul depinde de felul in care se exprima angoasa. Daca se manifesta „cald”, prin ridicarea tonului, prin­tr-o verbalizare clara pe care copilul o simte ca facand parte din viata care-l inconjoara, dezvoltarea lui nu este in pericol. In schimb, daca este cenzurata, rece, atunci risca sa genereze inhibitii grave.

Sentimentul de apartenenta la un grup, la un ansamblu, favori­zeaza dezvoltarea energiei psihice?
Da, iar asta se intampla inca din copilarie, caci copilul multiplica modelele de comportament si reactiile fata de anumite evenimente. In societatile in care, in mod traditional, cuplul de parinti este inconjurat de familii numeroase si de vecini, copiii sunt mult mai rezistenti la in­cer­carile vietii. In schimb, sentimentul de apartenenta se dovedeste ex­trem de nociv atunci cand devine alienant. Integristii islamici ne ofera cea mai buna demonstratie: inchisi intr-o gandire unica, cedeaza imediat ce viziunea lor despre viata este demolata.

Ce legatura are increderea in sine cu energia psihica?
Reprezinta carburantul reusitei noastre umane. Persoanele care au incredere in sine ajung sa-si atinga in cea mai mare parte idealurile si scopurile in viata. Dar aceasta incredere depinde de posibilitatea de a dobandi destul de repede acel a­ta­sament „securizant” despre care vor­beam mai devreme si care ne per­­mite sa infruntam orice eveniment in viata.

Ce anume deosebeste forta psihica a megalomaniei de sentimentul de atotputernicie?
A fi megaloman, a te crede invulnerabil, o fiinta superiora celorlalte, paradoxal, nu este semnul unei mari forte interioare. Este, de fapt, o atitudine de aparare care demontreaza o puternica destructurare interioara si un sentiment de slabiciune pe care vrei sa il ascunzi sau sa-l negi.

Visatorii sunt adesea acuzati ca fug de realitate. Dar oare nu exista o forta a visarii, a imaginatiei?
Bineinteles! In visarile noastre, punem in scena dorinte care ne-ar putea face fericiti. Ele ne permit sa ne proiectam in viitor, ne permit sa ne gandim ca exista un „apoi” si sa vedem dincolo de frustrari, de doliu si de eventualele rupturi existentiale prin care trecem. Ele sunt, asadar, constructive, atata vreme cat nu te rup de realitate.

Criteriile fortei psihice nu depind de exigentele sociale?
Ba da. Eu apartin unei generatii care isi aminteste ca o dovada de forta psihica era sa fii rezistent in fata raului si sa nu cedezi la efort. Forta musculara, adica brutalitatea, era principalul criteriu de adaptare la cerintele psihologice si morale ale societatii. Acum, sa fii puternic inseamna exact pe dos, inseamna sa ai forta de a te lega de ceilalti, de a construi o retea in jurul tau. Statisticile demonstreaza acest lucru: cei care au cea mai mare speranta de viata sunt cei care stiu sa se o­rien­teze si sa gaseasca interlocutorii potriviti atunci cand au o proble­ma. Astazi, forta este de na­tu­ra relationala.

Isabelle TAUBES
Adaptare Iuliana Alexa
FOTO: Guliver.