Bunavointa fata de sine

3 noiembrie este Ziua Bunavointei la nivel international. Am intrebat cititorii si psihoterapeutii pentru ce gesturi binevoitoare sunt recunoscatori. Ce reprezinta bunavointa pentru voi? Traim vremuri grele, in care reflexul de a lovi adesea il intrece pe cel de a mangaia. Gesturile de tandrete si de bunavointa pentru cei cu care nu ai relatii apropiate nu sunt chiar de la sine intelese. Iata niste confesiuni.

 

Oamenii nu sunt in mod natural buni si afectuosi, sa lasam idealismul! Cu toate acestea, bunavointa trebuie celebrata, ea ne tine vii intr-o societate normala si civilizata. Nu intamplator, in medie, cetatenii tarilor dezvoltate, cu o viata buna, sunt mai binevoitori si mai prosociali decat cei ai tarilor mai sarace.

Am intrebat cativa psihoterapeuti si cititori cum am putea fi mai calzi, mai binevoitori cu ceilalti, dar mai ales cu noi insine.

Uitam deseori ca suntem oameni si ne culpabilizam violent, ne biciuim si nu ne acordam iertare. Primul pas in directia unei relatii mai cordiale cu lumea este o relatie cordiala cu propriul eu.

 

„Foloseste mai putin cuvantul «nu»…“, Adriana Savu, psihoterapeut

„Daca s-a inventat si o Zi a Bunavointei, poate ca, mai mult ca niciodata, omenirea are nevoie de ea. Iata sfatul meu de psiholog. Macar pe  13 noiembrie:

Citeste o poveste unui copil.

Ofera o carte unui necunoscut.

Ajuta pe cineva in mod total dezinteresat.

Da un telefon cuiva care stii sigur ca nu-l asteapta.

Suna-ti fosta invatatoare.

Viziteaza pe cineva la spital.

Joaca-te cu niste copii in parc.

Asculta un varstnic.

Scrie o scrisoare de mana si trimite-o cuiva care iubeste cuvintele.

Cumpara un bilet la teatru si invita-ti prietena sa mergeti impreuna.

Fa cuiva o surpriza placuta.

Fa un tort si imparte-l cu colegele de la serviciu.

Fa un compliment neasteptat.

Suna-ti nasa de botez.

Zambeste mai mult.

Foloseste mai putin cuvantul «nu»…“

 

„Atenti cu noi si cu nevoile noastre“, Alina Stepan, psiholog

„E cunoscut faptul ca avem tendinta sa ne purtam cu noi insine asa cum s-au purtat parintii nostri cu noi in copilarie. E un model primar extrem de puternic, pe care l-am invatat de mici.

Mai departe: felul in care ne tratam pe noi, le da si celorlalti un semnal despre cum am vrea sa fim tratati de catre ei.

Vestea buna este ca, daca nu ne place cum ne trateaza altii, nu e vina lor! Putem schimba acest lucru fiind mai atenti cu noi si cu nevoile noastre, iubindu-ne si tratandu-ne cu blandete.

Cum? Psihoterapia pozitiva ne invata ca sunt patru dimensiuni principale in viata: propriul corp, realizarile profesionale, relatiile cu cei apropiati si perspectiva asupra spi­ritua­­litatii.

Pentru Ziua Internationala a Bunavointei, va ofer cateva idei pentru a invata sa nu ne mai judecam si pentru a ne construi o experienta de viata echilibrata si armonioasa, deoarece fiecare dintre aceste patru arii este la fel de importanta pentru echilibrul personal al fiecaruia.

Corpul. Cat de multa grija am de corpul meu? Dorm suficient, mananc bine,  calitativ si cantitativ? Fac mis­care? Care este surpriza pe care cred ca o asteapta corpul meu si as putea sa i-o fac in aceasta Zi In­ter­na­tio­nala a Bunavointei? Cand mi-am rasfatat corpul ultima data? Plimbati-va, mancati ceva deosebit si care va face placere, mergeti la masaj sau la spa, odihniti-va.

Realizarile. Ce va face sa fiti mandru de ce ati realizat pe plan profesional sau scolar (daca inca studiati) pana acum? Care este acel lucru pe care il faceti mai bine decat multi dintre oamenii pe care ii stiti? Ce calitati v-au adus in acest punct? Recunoasteti-le intai voua insiva si apoi celorlalti. De multe ori, lucrurile care par banale in ochii nostri, pot fi extraordinare pentru ceilalti. In acelasi fel, recunoasteti realizarile celor din jur.

Relatiile. Cu siguranta, in viata fiecaruia dintre noi sunt persoane dragi cu care nu am mai vorbit de multa vreme. Faceti o surpriza unei astfel de persoane: telefonati-i! Vizitati-o! Se va bucura. Spuneti «te iubesc» celor cu care locuiti: avem tendinta sa consideram acest lucru de la sine inteles si sa uitam sa il mai spunem, insa cuvintele de acest fel intaresc si infrumuseteaza o relatie.

Spiritualitatea. Cu totii suntem diferiti si credem, poate, in lucruri diferite. Faceti mai des acele lucruri care va ajuta sa dati un sens vietii, sa priviti cu incredere spre viitor. Viitorul e facut dintr-o multime de azi-uri – asadar, ce inceput poate fi mai bun pentru viitorul mai bun al fiecaruia dintre noi decat Ziua Internationala a Bunavointei?“

 

„Recunostinta e o chestiune de alegere“, Camelia Teodora Grosu, cititoare

„Recunostinta, ca aproape toate sentimentele umane, este o chestiune de alegere, orice situatie se schimba in functie de unghiul din care privesti, orice persoana a facut fata de noi gesturi de sprijin real sau altfel de gesturi, fiecare alegem pe care fata a medaliei o luminam, care parte a paharului este mai importanta: cea goala sau cea plina?

Eu am avut doua intamplari care m-au facut sa fiu recunoscatoare. Pentru ca m-am nascut vie si nu am murit inainte de a apuca sa ies din pantecele mamei.

Sunt recunoscatoare surorii celei mai mari a mamei, azi in varsta de 91 de ani. Mama mea s-a internat in spital intr-o zi de luni, cu apa rupta, au tinut-o toata noaptea in salonul de langa sala de nasteri intreband periodic:

«Aveti dureri, doamna?». Dimineata au mutat-o la salonul de gravide si timpul a trecut. Joi, pe la pranz, a vizitat-o sora ei si a intrebat-o cand a fost consultata ultima oara.

Raspunsul a fost «la internare». Medicul curant al mamei isi lua paltonul si se pregatea sa plece, cand matusa mea a amenintat ca se va afla in intregul oras daca nu o consulta pe sora ei.

Mama a fost consultata si pusa pe masa de operatie, in aproximativ o ora m-am nascut, prin cezariana: eram intoarsa din nou cu capul in sus si cu dubla circulara de cordon.

A trebui sa mi se aplice miscari de ajutorare ca sa incep sa tip, sa respir. Eu am ales sa-i fiu recunoscatoare ei pentru ca, atunci cand eu inca nu eram nascuta, ea a fost motivul pentru care eu traiesc.“

 

„Nu voi mai trece peste niciun gest de bunavointa fara sa il sarbatoresc!“, Loana Comsa, consilier psihologic si coach, www.loanacomsa.ro

„Cand am citit provocarea lansata de Psychologies – aceea de a descrie un gest de bunavointa care a fost facut fata de noi la un moment dat si ce am invatat din acest gest – am incercat sa imi reamintesc unul facut fata de mine.

Si nu mi-a venit nimic in minte! Atunci am stat si am analizat. Mi se parea imposibil ca, in toata viata mea, sa nu mi se fi intamplat asa ceva.

Mi-am stors orice gand marunt, orice lucru bun care mi s-a intamplat. Oare nu pot sa il atribui cuiva? Si incet, incet, am gasit cateva. Apoi, multe.

Si atunci mi-am dat seama ca, de cele mai multe ori, gesturile de bunavointa le-am luat ca pe un bun dat. Erau normale. E normal sa te ajute cineva si, la randul tau, sa ajuti.

Nu e nimic iesit din comun, putem uita, deci. Nu ne marcheaza… Nu e ca si atunci cand cineva face un gest de rautate fata de noi.

E in natura noastra sa consideram binele drept ceva la care avem dreptul, asa ar trebui sa fie tot timpul. Ca si atunci cand copilul isi vede de treaba, isi face lectiile si invata bine.

E OK. Asa trebuie sa fie. Nu e nimic iesit din comun. Nimeni nu il lauda. Dar, Doamne fereste sa ia o nota proasta! Atunci sa vezi proteste!

A trebuit sa caut un alt mod de abordare a problemei. Si atunci am reflectat la cum ar fi aratat viata mea fara aceste gesturi de bunavointa, unele mici, unele mari.

Cat de mult bine exista in viata mea datorita lor? Unde as fi ajuns fara ele? Nu ma pot opri in fata unuia si cred ca ar fi nedrept. Nu pot fi recunoscatoare unuia anume.

Fiecare te marcheaza, de la fiecare primesti o lectie de viata – aceea de a fi om, de a intelege rolul tau intr-un sistem in care nu putem functiona unii fara altii, de a accepta ca fiecare gest pe care il facem sau il primim se propaga in tot sistemul, creand lumea in care traim: mai buna sau mai rea.

O lectie de viata pe care am primit-o si de la aceasta provocare: nu voi mai trece peste niciun gest de bunavointa fara sa il sarbatoresc!“

 

 „Cheia armonizarii universale“, Gina Costisanu Bianu, psiholog

„Bunavointa nu are nume, dar are chip luminos si inima mare. Dar, mai ales, nu asteapta rasplata. Bunavointa presupune intelegere si empatie, generozitate si intelepciune.

Confucius considera bunavointa o valoare morala superioara specifica omului. Prin ea se pot stabili relatii de prietenie in comunitate si se poate realiza integrarea.

Practic, bunavointa face parte din natura umana. Aristotel a facut distinctia intre prietenie si bunavointa considerand prietenia o relatie de reciprocitate, iar bunavointa – o actiune neghidata de forte exterioare, ci indeplinita din proprie initiativa.

«Cheia armonizarii universale», «jumatatea nereciproca a prieteniei» sau «starea afectiva care te indeamna sa doresti fericirea aproapelui», bunavointa este factor principal al conectivitatii sociale, iar studiile arata ca acest lucru amortizeaza efectele stresului cotidian.

Haruki Murakami sintetizeaza foarte clar in cartea sa Kafka pe malul marii importanta acestei valori: „La drum – un tovaras, in viata – bunavointa!“

 

„Copiii ne dau lectii de bunatate”, Bianca Vatasescu, cititoare

„Traim intr-o societate mercantila, o societate de consum, care nu mai pune pret pe gesturile oferite pro bono. Acum, fiecare «ofer» isi asteapta moneda de schimb, orice gest este cantarit din perspectiva unui castig ulterior.

Tocmai de aceea, se pune intrebarea:  mai exista gesturi de bunavointa pe care le putem lua ca atare?

Tin sa cred ca singurii in masura sa vada lucrurile din aceasta perspectiva, a favorurilor fara obligatii, sunt copiii. In trecut, lucrand ca voluntar la un centru pentru copii, am asistat la un moment ce m-a surprins:

parandu-i ca sunt trista, una dintre fetite si-a desprins buburuza-brosa din piept si mi-a intins-o, spunand ca a primit-o de ziua ei si a facut-o sa fie fericita atunci, motiv pentru care, credea ea, urma sa imi schimbe si mie starea de spirit.

Un gest simplu, dar incarcat de emotii, m-a facut sa inteleg ca, uneori, copiii sunt cei de la care ar trebui sa invatam lectii de bunatate, bun simt, moderatie si bunavointa.

Tocmai pentru ca nu considera banul drept «axul Pamantului», ei sunt capabili sa aprecieze cu adevarat valoarea unui moment.

Bunavointa este o oglinda, trebuie sa zambesti pentru ca ceilalti sa iti zambeasca… probabil, cel mai echitabil schimb!“