Cadourile si inconstientul
La inceputul secolului trecut, Marcel Mauss, etnolog, intreprindea un studiu al cadoului in societatile asa-zise arhaice. El se referea mai ales la maori din Noua-Zeelanda si la kwakiutls, popor american din Canada.
Observatiile sale, notate in 1952 in faimosul Eseu despre cadou, raman in mod curios de actualitate si ne ajuta sa intelegem ceea ce se intampla chiar sub brazii nostri. Ca si la kula, sistemul de schimb al maorilor, sau la potlatch, echivalentul sau la kwakiutls, si noi jucam jocul „Schimbului voluntar obligatoriu“.
Oferim pentru ca asta ne dorim, dar si pentru ca traditia ne obliga. Mai mult, suntem supusi la o tripla obligatie, dezvaluie etnologul: obligatia de a oferi, de a primi si de a oferi, la randul nostru, un cadou pentru cadoul primit. Altfel, relatiile interumane s-ar putea rupe.
Cereri de dragoste
Pe plan psihologic, aceste reguli au cateva consecinte. In principiu, cadourile noastre sunt marturii de dragoste. O hrana afectiva care isi gaseste prototipul in cadoul de mancare al mamei catre copilul sau. Cadoul reusit este, deci, cel care satisface nevoia cea mai intima a persoanei care il primeste.
Insa, in realitate, a da inseamna a lua. Este o idee care ne socheaza, doar cadoul se vrea a fi gratuit si dezinteresat. Dar, ca si la potlatch, il punem pe beneficiarul cadoului in pozitia de datornic. Asteptam o plata a investitiei noastre.
Astfel, cei care dau cel mai mult sunt cei care au tendinta de a se plange de nerecunostinta oamenilor. Sub aparente generoase, cadourile noastre sunt, inainte de toate, cereri de dragoste.
Oglinzi ale sufletului
Pe cand psihanaliza era de-abia la inceputurile sale, Marcel Mauss facea o alta descoperire: cadourile au suflet. In limba maori, se zice ca ele contin mana, esenta spirituala a celui care il ofera, si hau, spiritul obiectului oferit. Dar ce spui despre cuvantul indian pentru cadou, sabir chinook, care inseamna si cadou… si otrava?
Oricum ar fi, cadoul simbolizeaza persoana iubita, ne aminteste de prezenta sa si ne ajuta sa-i suportam mai usor absenta. Pe de alta parte, cadoul incearca sa-l simbolizeze pe beneficiarul sau, raspunzand la ceea ce presupunem noi despre gusturile si interesele sale. De aceea, un cadou ratat raneste atat de mult. El dezvaluie cat de putin ne cunoaste cel care il ofera si in ce imagine in-cearca acesta sa ne incadreze.
Armistitiul de Craciun
Particularitatea cadourilor de Craciun este ca acestea se daruiesc reciproc intr-un context in care se incearca actualizarea mitului armoniei familiale. Dar asemanarea celor din grup creeaza in mod automat o accentuare a tensiunilor care il traverseaza. De aici, cadoul devine mai mult ca oricand un limbaj. Permite fiecaruia sa-si afirme pozitia, sa-si regleze conturile.
Craciunul e un ritual in care este important sa-ti arati disponibilitatea pentru ceilalti. Maturitatea presupune ca noi suntem capabili, macar in perioada unei sarbatori, sa aratam ca acceptam sa facem parte dintr-un grup, chiar daca asta nu se intampla pe tot parcursul anului.
Spiritul Craciunului ar avea mai mult de castigat daca s-ar inspira din originea sa pagana. In timpul solstitiului de iarna, perioada in care zilele sunt cele mai scurte, iar frica de moarte atinge apogeul, noaptea se aprindeau lumini. A face un cadou, inseamna a-ti aduce contributia la sarbatoarea luminilor.
Iar in aceasta perioada a anului, rolul pe care fiecare il invidiaza cel mai mult este cel al lui Mos Craciun. Pentru ca aduce lumina in ochii copiilor si ii impresioneaza. O pozitie generoasa? Ei bine, nu! Ci una narcisista!
