Calatoria mea s-a intamplat peste noapte

„Prin cartile sale, Eliade trezise inca din vremea liceului nelamurite doruri si care au devenit mistuitoare, student fiind; lucrarea mea de licenta tratand chiar «Bhagavad-Gita si filosofiile religioase ale Indiei»…

Si uite cum, intr-o seara, ies la o bere cu cativa prieteni si acolo ma intalnesc cu un tanar cuplu care urma sa plece exact acolo unde visam si eu sa ajung, dar cumva, la acea vreme, imi parea imposibil.

Patru saptamani mai tarziu, dupa o calatorie de sapte zile si sapte nopti, eram pe malurile Gangelui – la Rishikesh, «patria yoghinilor». Sarisem din autocare in trenuri si de acolo inapoi pe patru roti, traversand – si dormind pe nicaieri – Bulgaria, Turcia, Iranul si Pakistanul cu doar 140 de dolari, inclusiv vizele de tranzit. Odata ajuns, puteam sa si crap, imi vazusem visul cu ochii…

Mai intai de toate, ajuns acolo, imi amintesc de acea senzatie de bulversare a tuturor simturilor: alta temperatura si alta umiditate, alte gusturi, miresme si sunete si o cu totul alta imagistica cu care intri in contact si care te inconjoara.

Daca tot vorbim de tantra, la nivel senzorial, India este o «experienta tantrica»! Mintea, si ea, intra intr-o stare de mutatie si reasezare: alte credinte, alte atitudini, alti oameni, alte conjuncturi.

Ca sa gusti si sa intelegi cat de cat India, ai nevoie de o perioada mai lunga, sa treci de initialul blocaj al simturilor si mintii, apoi prin procesul in care «setarile» cu care ai venit si ceea ce stiai se dizolva in parte si abia apoi te prinzi de ce experimentezi acolo.

La procesul de disolutie de care vorbesc a contribuit in buna masura si sederea mea in ashram-uri. Dupa ce hoinarisem trei luni in lung si-n lat – din Himalaya, trecand apoi prin zone de desert ori, in contrast, de o uimitoare opulenta si pana la imbietoarele plaje indiene, traseu pigmentat cu scurte sederi si vizite pe la temple si asezaminte spirituale – m-am hotarat ca e timpul sa-mi ofer, pentru alte trei luni, mai pe-ndelete experienta faimoaselor ashram-uri, pentru care, in special, venisem. Fiecare ashram are amprenta sa vibrationala si aroma sa spirituala specifica.

La poalele muntelui sacru Arunchala, in ashram-ul lui Ramana Maharshi, spre exemplu, yoga asa cum o stim noi (asane, respiratie etc.) nu se practica. Acolo exercitiul numarul unu este repetarea intrebarii: «Cine sunt eu?», care ajunge sa reverbereze in spatiul fiintei tale si, in prima faza, incepe sa te elibereze de tot ceea ce nu esti. Falsele identificari se naruie rand pe rand.

Asta, in prezenta de fundal a lui Ramana, a carui blanda si directa sustinere o simti, cu toate ca el nu mai e printre cei vii, necontenit, cat te afli in ashram si in imprejurimile muntelui pe unde obisnuia sa se plimbe acest sfant al Indiei.

Intr-un alt loc, in controversatul ashram al lui Osho, mi-au atras atentia oamenii – in robele lor visinii obligatorii – pe care ii simteam «fluizi». Meditatiile dinamice contribuie la aceasta transformare si au ca efect o «stare de curgere» interioara.

Mi-a placut ca cei mai multi dintre ei erau niste persoane la care nu simteai tensiunile si crisparile sexuale, dar nici ahtiati dupa sex nu erau. Cel putin asta a fost perceptia mea.

La meditatia budista Vipassana, in Dharmashala (capitala Tibetului in exil si resedinta lui Dalai Lama) m-a marcat spatiul tacerii creat acolo: zece zile fara a vorbi ori a te privi in ochi pentru a comunica.

Pe acest fond sustinator si amplu al linistii – mauna, prin meditatii de urmarire si constientizare a respiratiei si senzatiilor corporale, ai posibilitatea sa-ti observi si cunosti mai bine emotiile si starile sufletesti.

E un proces de purificare totodata, de ardere a toxinelor fizice si subtile. Cat despre Shivananda Ashram – Neyyar Dam, locul acela m-a cucerit in intregime! Aruncat undeva in inima junglei muntoase din sudul Indiei, in vecinatatea culturilor de cocotieri si a unui imens lant de lacuri, la vreo 50 km de ocean, meleagul acela pare ireal de frumos.

Si oamenii: atat localnicii, cat si cei din ashram, tot asa! Frumosul acela ce te inconjoara pretutindeni, deschide la un moment dat frumosul din sufletul tau. Realizezi – si cu ceva transpiratie, caci programul de lucru in acest asezamant spiritual este destul de intens – ca una si aceeasi Frumusete strabate si uneste tot ce exista!

Aceasta Frumusete, pe mine ma face sa simt gratitudine si infiorare in fata Celui ce le-a creat pe toate. Apoi gandurile mi se dizolva si ma fac mic… uneori atat de mic si de gol, incat toata frumusetea si maretia aceasta incap inlauntrul hotarelor mele…

Si vreau sa inchei prin a marturisi ca fara aceasta minunata Indie, poate nu as fi descoperit cu adevarat, trait si asumat spiritualitatea noastra rasariteana si n-as fi pretuit in asa masura Frumusetea tarii mele… In India am deprins yoga, lucrul cu care ma ocup azi la Bucuresti.

Prima etapa in tantra yoga (de altfel, in orice cale spirituala) este: dez-amagirea. A realiza fuga ta dupa fete morgane, (auto)inselarea in care esti prins si a-ti da acordul in a fi realmente dezamagit.

E un moment dificil si amar cand realizezi ca ai fugit o viata dupa himere. Dar face bine starii generale de sanatate. Aici e momentul de cotitura: ai puterea, curajul, dibacia de a discerne, de a adulmeca ce iti doresti tu cu adevarat!

Nu ce ti s-a bagat in cap! Dorul cel mai adanc al sufletului tau! Singurul care merita urmat, singurul care te va satisface cu adevarat! Caci doar el te poate conduce spre Sursa a tot ce exista, spre Viata insasi.

Acest izvor il cauti in taina in tot ce faci si din aceasta apa vie sufletul tau vrea sa se adape. Partea buna si care ne place la tantra e ca nu trebuie sa «renunti la lume» pentru asta. Si nici nu trebuie sa te supui unor anume asceze.

Oricum nu le-am urma, suntem comozi in modernitatea noastra! Si aici intervine acel aspect feminin prin care se manifesta Creatorul in si prin Creatia Sa, si asupra caruia ne atrage atentia tantrismul.

Este ceea ce aduce el nou in filozofia si spiritualitatea indiana. Pana in acest moment, cautarile si viziunile religioase se remarca printr-o brutala ruptura de nivel.

Doar Dumnezeu-Brahman este real, restul e iluzie, Maya. O iluzie ce trebuie inlaturata precum un voal din fata ochilor, pentru a putea vedea adevarata realitate. Metoda, cel mai adesea, e asceza! Dar pentru cei care raman «in lume», ce e de facut?