Cateva detalii despre adictii

Un subiect delicat, care afecteaza nu doar viata consumatorului de substante, ci si pe cea a apropiatilor sai. Cum identificam o adictie, ce ascunde ea, cum poate fi eliminata si ce are de facut familia ne spune Jim Holder, care foloseste cu succes o noua tehnica, numita „terapia de ajustare perceptuala“.

Psychologies: Ce este, de fapt, adictia?

Jim Holder: Cand ne gandim la adictie, este bine sa stabilim, inca de la inceput, ca nu exista conceptul de adictii pozitive. Media a inventat acest termen! O adictie isi capata sensul numai daca are un impact serios asupra vietii, de natura psihica, sociala, in ceea ce priveste job-ul etc.

Cauza tuturor problemelor exista cu mult inainte ca substanta respectiva sa fie folosita. Individul dezvolta o serie de credinte negative, care il fac sa se simta inferior, privat de lucruri importante, si care il influenteaza pana la prima administrare a substantei, cand orice sentiment negativ dispare si se simte increzator din punct de vedere social.

Scopul ori simpla intentie de a consuma declanseaza procesul adictiei, care, probabil, va continua pana cand intervine o tulburare serioasa.  Adictiile sunt simple. Credintele negative si stilul de viata creeaza premisele necesare, mai ales daca persoana respectiva nu primeste consiliere ori nu integreaza, in mod corespunzator, sfaturile oferite.

Ce motive se ascund in spatele adictiilor?

J.H.: Daca, analizand motivul adictiei, acceptam orientarea clara catre un scop a comportamentului uman si latura pozitiva a acestei directii, se contureaza doua dimensiuni, valabile in egala masura. Prima dimensiune, condusa de intentia pozitiva, este cel mai simplu de inteles.

Sa luam exemplul unei fete tinere care se teme de barbati, convinsa fiind ca acestia ranesc si abandoneaza fetite si femei. Cand tanara avea patru ani, tatal sau a venit acasa intr-o avansata stare de ebrietate, i-a batut mama si apoi a plecat fara a se mai intoarce vreodata.

De-a lungul timpului, aceasta a observat ca alcoolul si consumul de droguri ii anuleaza teama de respingere si abandon, putand sa socializeze si sa fie intima cu barbatii care ii plac. Asadar, intentia pozitiva a adictiei o face sa fie curajoasa in ceea ce priveste barbatii.

Dimensiunea metaforica a consumului de sub­stante se refera la situatia in care barbatul pe care il iubeste asa cum isi iubea si tatal, este exas­perat de alcoolismul tinerei.  El devine violent cu ea, respectand pattern-ul in care tatal ii batea mama, ca, in final, sa o paraseasca exact asa cum tatal a parasit-o in copilarie.

Fenomenul se numeste „profetie autoindeplinita“. Tanara a conceput si a urmat in detaliu satisfacerea credintei conform careia barbatul pe care il iubeste, la un moment dat, ajunge sa o raneasca si sa o paraseasca.

Cum functioneaza terapia de ajustare perceptuala?

J.H.: In terapia de ajustare perceptuala clientul ma indruma catre miezul problemei, transformand amintirile timpurii in metafore personale. Astfel, ii identific credintele si modul in care acestea i-au influentat perceptia, iar odata ce gradul de constientizare a atins apogeul, el poate alege daca doreste sa le schimbe ori, dimpotriva, sa ramana prins in adictia cu care incearca sa isi indeplineasca scopul.

Exista o multime de moduri prin care putem sa transformam credintele clientului in metafore mult mai utile si pozitive. O oportunitate pentru noi perceptii asupra vietii, care insufla curajul necesar actiunii in directia dorita. Intrucat putem avem incredere numai in schimbarea si actiunea concreta.

Ajustarea perceptuala este o terapie holistica, centrata pe client, care il pozitioneaza pe acesta in momentul „aici“ si „acum“. Conflictul intern este urias, daca persoana care sufera de adictie nu isi constientizeaza intentiile pozitive pe care le ascunde consumul de substante, pe cand acceptarea lor elibereaza de rusine, iar tratamentul devine mai usor.

Pe scurt, sunt gasite modalitati cu adevarat sanatoase de satisfacere a intentiilor pozitive si noi cai pentru savurarea vietii fara ajutorul substantelor nocive. Perspectiva are un rol incurajator, pentru ca multe tratamente ale adictiilor evidentiaza latura negativa  a situatiei si nu un viitor care poate fi bun.

Asadar, latura pozitiva este esentiala in aceasta forma de terapie?

J.H.: Eu folosesc incurajarile de-a lungul intregului proces. Constientizarea, intelegerea amintirilor timpurii sunt o incurajare pentru pacient, iar atata vreme cat lucreaza impreuna cu un consilier, amandoi au ocazia de a se incuraja reciproc, prin natura relatiei si a rezultatelor.

Cautarea intentiilor pozitive pentru administrarea initiala de substante este, iarasi, o forma de incurajare pentru client, intrucat, pana acum, ceilalti consilieri sau familia i-au indicat numai consecintele negative ale comportamentului sau, in timp ce acum poate vedea si cealalta fata a monedei, acele motive pozitive care l-au determinat sa faca asta, dar pe care trebuie sa le reorienteze catre o satisfa­cere sanatoasa.

Cum colaborati cu familiile persoanelor cu adictii?

J.H.: In timpul sesiunilor, primul subiect este educatia, si cu asta acopar doua zone importante. Intai vedem cum familiile interactioneaza intre ele si cu societatea. De cele mai multe ori, membrii familiei isi ascund sentimentele, pastreaza secretul, dau vina pe altii si sunt in permanenta concentrati pe consumul de substanta, indiferent ca se intampla zilnic sau nu.

Tot in cadrul familiei, gasim persoane care permit sau faciliteaza adictia, comportamentul acesta fiind, in sine, unul adictiv, iar in cazul sotilor, de regula, incepe inainte de casatorie sau la debutul relatiei de cuplu. In al doilea rand, analizez amintirile timpurii despre cum partenerul sau partenera vede casatoria cu un adictiv, apartinand stilului sau de viata si constelatiei sale familiale.

Caci pentru a ne simti confortabil, pentru a simti ca ne integram, avem tendinta sa ne reconstruim propriile familii de origine.  Este incredibil cum, uneori, sotul ori sotia face asta pentru ca trebuie, in mod inconstient, sa aiba grija de o persoana din copilaria sa.

Care este cea mai buna cale de abordare?

J.H.: Lupta cu indivizii care sufera de diferite adictii poate lua mult timp, chiar ani. Iar oamenii au de ales: ii pot confrunta vreme indelungata sau, ca si mine, se pot distanta putin de problema.

Cand un profesionist se foloseste de amintirile timpurii si lucreaza cu clientul sau, intre cei doi se dezvolta o relatie pozitiva, incurajatoare. Iar atunci cand ei identifica intentiile pozitive din consumul timpuriu de substante, mecanismele de aparare a clientului, construite in ani, pur si simplu se topesc.

Intrucat acesta nu a privit niciodata consumul sau de substante intr-o maniera pozitiva, vorbim despre reincadrarea negativului intr-o strategie de consiliere pozitiva. Adlerienii recomanda parintilor si consilierilor renuntarea la acea chinuitoare lupta pentru putere.

In consilierea cuplurilor, este important ca ambii parteneri sa vada cum metafora lor despre viata poate intari o situatie cu conotatii negative sau un stil de viata nepotrivit. Explorarea amintirilor timpurii ii va plasa pe diferite niveluri, unde nimeni nu trebuie sa fie personajul cel rau.

Cuplul va castiga in termeni de constientizare si insight noi informatii despre sine sau despre parteneriat, care le vor intari casnicia. Identificarea bilaterala a punctelor forte si incurajarea celuilalt sa intervina printr-o privire atenta a amintilor timpurii si a vietii de familie confera o imensa putere.

Abuzul de substante si comportamentul pe care il faciliteaza, ascund intentii pozitive. Adler spunea ca toate comportamentele sunt orientate catre un scop. Eu doar adaug ca aceste comportamente au un scop sau o intentie pozitiva.