Cateva femei de exceptie pe care le admiram

Raluca Kisescu – Senior manager-Commercial Marketing AVON Romania si Republica Moldova

„Dintr-o vanitate muiereasca, sunt mandra sa-mi rostesc cei treizeci si sapte spre treizeci si opt de ani, uimind majoritatea care imi da chiar si cu zece mai putin. Dincolo de superficialitatea sentimentului, in spate stau anii traiti frumos, cu un sens, cu pasiuni, emotii, descoperiri si provocari, care nu mi-au lasat nici mintea, nici trupul, nici sufletul sa imbatraneasca.

Sunt mandra ca nu am trecut pe acelasi drum, plictisindu-ma si de el, si de mine. Am fost un copil timid si am ajuns sa intru in vorba, sa cunosc si sa descopar oameni, unii dintre ei aflati, in mintea mea, pe niste piedestaluri pe care nu credeam ca m-as fi putut cocota sa privesc, daramite sa vorbesc!

N-am stiut daca sa o apuc inspre arte sau inspre carte cu ecuatii si formule si am gasit meseria care sa-i dea spatiu si mintii analitice si sufletului de artist.

Sunt mandra ca ii fac mandri pe parintii mei, sunt mandra ca ma iubeste un copil si ca ii pot oferi bucurii, precum si sansa de a ma invata sa fiu mai rabdatoare, mai calma, mai altfel.

Sunt mandra sa vad crescand sub ochii mei oameni care sa-si aminteasca de mine si, cand pe cartea mea de vizita va scrie manager de vise, nu de marketing, voi fi si mai mandra. Sunt al naibii de mandra sa-mi fac prietenele sa lacrimeze de bucurie atunci cand le surprind, cu sau fara ocazie.

Si ma simt utila cand, pe harta lumii AVON, Romania este tara cu cei mai creativi, novatori si curajosi oameni, asa cum, poate, natia in sine nu se poate inca prezenta. Am si multe motive pentru care nu sunt mandra, dar le iau ca parte din compozitia mea la limita imperfectiunii.

Romancelor frumoase, descurcarete, curajoase, nobile si generoase (asa cum sunt majoritatea) le spun, cu drag, sa-si cumpere oglinzi de calitate, cu care sa se vada asa cum sunt, nu oglinzi strambe, care sa le ingusteze mintile si sufletele in clisee. Sa nu traiasca din opinia publica si avizierul de bloc, sa traiasca dupa ceea ce le ghideaza inima!

Iar ca inima sa le ghideze bine, sa o lase sa zburde, sa nu se cramponeze de oameni, relatii, medii si obisnuinte. Cu cat se vor lasa mai mult sa creasca mari, cu atat mai sigur vor intra in cartea recordurilor.

Si orice serviciu ar avea, sa nu plece capul prosteste, sa nu se teama sa se exprime asa cum sunt, sa nu renunte sa faca ceea ce le place cu drag si incredere ca vor ajunge acolo unde isi doresc. Poate sunt idealista, dar familia mea cu origini modeste este cea mai buna premisa al viselor ca poti, daca iti doresti si muncesti pe masura.“

Alexandra Ares – scriitoare

„New York-ul este capitala culturala a lumii, dar viata aici este, in mare masura, ca viata in fiecare oras. Daca ai bani, prieteni, o cariera care iti aduce satisfactii si o locuinta intr-o zona buna, e foarte frumoasa. Daca nu, e monotona si chiar mizera… Distractia costa foarte mult.

New York-ul este un oras foarte scump si competitiv si, din acest punct de vedere, este un soc pentru «smecherii» nou-veniti, atat pentru cei din New Jersey, cat si pentru cei din Romania. Este un loc care te si seduce, dar te si pune rapid cu «botul pe labe», indiferent cat de destept te crezi… Este un oras dinamic, plin de oameni interesanti, deschisi, non-judgemental, si ambitiosi, care vor sa cucereasca ceva.

Nu pot sa spun ca sunt mandra de ce am infaptuit, ci mai degraba ca sufar din cauza lucrurilor pe care inca nu l-am infaptuit. Singurele lucruri de care sunt mandra sunt familia mea si faptul ca am trait o viata in care nu am facut niciun compromis.

In 2008 eram in Romania, lucram la ONU, aveam bani multi si o cariera de invidiat, dar noaptea nu puteam dormi pentru ca doream sa ma intorc la New York si sa ma dedic scrisului, sa devin o scriitoare internationala, chiar daca insemna sa mor de foame.

Patru ani mai tarziu, am luat un premiu literar la Hotelul Plaza din New York. Sfatul meu – atat pentru cariera, cat si pentru viata personala – este ca gandurile se materializeaza, deci fiti atente ce va puneti in minte! In rest, ca scriitoare, am invatat ca oamenii sunt diversi si ceea ce il face fericit pe un om in viata personala sau in cariera, nu il satisface pe celalalt.

O cariera in arta e ca un aisberg, partea care nu se vede sunt esecurile si respingerile si numai o pasiune si o tenacitate enorme pot duce unde doresti… Evident, ca in orice, este vorba de noroc, o chestiune foarte complexa: il vad ca pe intalnirea karmei (pentru lucrurile si munca deja facuta) si a destinului individual, care, uneori, ne duce unde nici nu visam sau ne scoate cu forta de pe drumuri de viata pe care le dorim, dar care nu sunt pentru noi.

In viata de zi cu zi, sunt o adepta a I Ching-ului, „Cartea chineza a schimbarii“, si incerc sa cultiv in mine calitatile omului superior. Am observat ca in Romania oamenii promovati si admirati la televizor sau in functii de conducere sunt duri si cu gura mare, iar cei retinuti si civilizati sunt considerati slabi…

In trecut, asta a creat reputatia ca oamenii din Europa de Est sunt prea abrazivi, chiar neciopliti si volatili. In SUA, economia merge pe shakehand agreement si gentleman agreement, si faptul ca toata lumea respecta regula jocului creeaza o incredere in sistem si un dinamism exceptional.

Pentru tinerii care vor sa emigreze in SUA, as dori sa le spun ca America e un loc dur, fara menajamente, guvernata de filozofia ca viata, societatea si guvernul nu datoreaza absolut nimic individului. O filozofie explicata cel mai bine de Ayn Rand in romanul Fountainhead. Este un spatiu darwinian, prin excelenta, pentru care trebuie sa fii gata cand pornesti la drum.“