Ce ascunde agresivitatea pasiva
Agresivitatea pasiva este dificil de detectat pentru ca nu ii cunoastem foarte bine caracteristicile, iar semnificatiile si efectele sale au un impact serios pentru starea noastra de bine si sanatatea relatiilor cu cei din jur. Afla mai multe despre acest comportament pe care il intalnim frecvent si, uneori, fara sa stim, il folosim si noi.
Comportamentul pasiv-agresiv poate fi recunoscut prin efectele emotionale pe care le determina: disconfortul si ostilitatea pe care le resimtim dupa interactiunea cu o persoana ce functioneaza astfel, in ciuda faptului ca, aparent, are un comportament docil.
Agresivitatea pasiva este un semn al maniei latente, mania care nu este manifestata direct, ci subtil, camuflata.
De exemplu: utilizarea sarcasmului in mod curent, „tratamentul tacerii“ atunci cand cineva se inchide, te ignora, nu vorbeste, nu recunoaste ca l-ar deranja ceva, nu te ataca in mod direct, dar, in schimb, te face sa ii simti furia prin frustrarea si iritarea pe care ti le creeaza;
evitarea, uitarea sau amanarea constanta a anumitor lucruri care au fost promise, sau ar fi de folos cuiva; omiterea voita a unor informatii care ar fi putut ajuta pe cineva; negarea propriilor sentimente de manie, nesinceritatea cu privire la adevaratele emotii.
Ceea ce nu realizeaza persoanele care sufera de ostilitate mascata, este ca nu au cum sa ascunda atat de bine – nici fata de ceilalti, nici fata de ele insele – starea pe care o simt in mod real.
Ele au doar impresia ca pacalesc. Comportamentul pasiv-agresiv se refera, pe scurt, la inabilitatea de a gestiona si exprima agresivitatea intr-o maniera sanatoasa.
Cine sunt pasiv-agresivii
Au trecut prin foarte multe frustrari emotionale in perioada de formare, nu au fost vazuti cu adevarat, auziti si intelesi de parintii poate prea absorbiti de propria lor viata si probleme, au adunat multa durere sufleteasca din cauza neglijarii nevoilor lor afective, nu li s-a permis sa exprime ce simt cu adevarat, in niciun caz supararea.
Poate ca au trait intr-un mediu incarcat de ostilitate si conflicte, imposibil de gestionat prin capacitatile lor de copii.
Rolul maniei
Relatia pe care am invatat sa o avem cu agresivitatea este perpetuata prin modelul social clasic: reprimare, negare, ignorare, iar cand e prea multa, descarcare, de obicei – exploziva.
Insa ceea ce nu realizam, este ca, fiind atat de grabiti sa scapam de ea, fara sa o intelegem, o lasam, de fapt, sa faca ravagii in interiorul nostru si in relatiile interpersonale.
Rolul agresivitatii inca nu este destul de bine cunoscut, de aceea suntem atrasi de tot felul de tehnici care promit sa ne elibereze de ea, sa o tina in frau, sa o elimine sau sa o transforme intr-o cu totul alta stare.
Aceste atitudini fata de emotiile noastre, precum si simpla lor etichetare drept „pozitive“ sau „negative“, le anuleaza sensul.
Fara sa aflam despre ce este vorba atunci cand simtim o stare deranjanta, nu putem lua masurile necesare ca sa reglementam situatia. Mania semnalizeaza un blocaj in circulatia energiei noastre psihice.
Este ca si cand obstructionezi, printr-un baraj, curgerea unui rau. Se produce o acumulare a apei, care pune o presiune din ce in ce mai mare asupra barajului.
Aceasta este tensiunea pe care o simtim cand apare agresivitatea. Ceva ne obstructioneaza exprimarea, fie ca suntem respinsi, ignorati afectiv, ca ni se incalca limitele, ori suntem opriti sau deturnati de la propriul drum – toate actiunile care au ca efect diminuarea sau impiedicarea manifestarii autenticitatii si unicitatii, creeaza stari de agresivitate.
De ce sa le negam, sa le anulam, cand ele ne semnaleaza ca ne aflam intr-un dezechilibru, ca ceva ne face rau si ne blocheaza?
Ne speriem de manie fiindca este extrem de neplacuta si, de multe ori, ascunde o durere interioara puternica, pe care avem mai degraba tendinta sa o evitam, decat sa o reparam, mai ales pentru ca ii percepem intensitatea cu potential distructiv.
Astfel, suntem invatati ca agresivitatea nu e buna si este inadmisibil sa o simtim si sa o manifestam, chiar si in forme adaptate. Mai bine o ignoram.
Riscul pentru echilibrul nostru psihic devine evident, nu putem ignora la nesfarsit ceea ce simtim, chiar daca ne mutam atentia in alta parte.
Starea de tensiune pe care vrem sa o evitam, continua sa existe si sa produca noi acumulari in interior, pana in momentul in care izbucneste in comportamente nedorite. Sau se descarca treptat, pe nesimtite, in comportamente disimulante, cum sunt cele pasiv-agresive, dar care au tot un caracter disfunctional.
Cum sa ne purtam cu pasiv-agresivii
In general, pasiv-agresivii nu sunt constienti ca simt multa agresivitate si frustrare, care se afla la baza comportamentelor cu care ii deranjeaza pe cei din jur.
Fuga de constientizarea adevaratelor emotii ii face sa nu isi asume responsabilitatea pentru manifestarile lor, considerand ca sunt animati de cele mai bune intentii.
Exista, desigur, si persoane care folosesc comportamentele pasiv-agresive in mod constient, manipulator, pentru a obtine control si putere fata de altii sau pentru a se razbuna si a pedepsi.
Insa, in principal, prin atitudinea lor aparent pasiva, persoanele ce traiesc o agresivitate latenta si cronica, incearca, de fapt, sa produca reactii puternice in ceilalti, ca o cerere de atentie, un semn ca sunt importanti.
