Ce ascunde agresivitatea pasiva

Pentru a putea face fata interactiunilor cu ei, ar fi de dorit sa detectam mai clar conduitele pasiv-agresive. Sa urmarim daca exista neconcordante frecvente intre ce spune si ce face cineva in mod concret, sa ne observam starile emotionale pe care le traim in preajma celorlalti, sa nu ne lasam coplesiti de vinovatia pe care cei pasiv-agresivi ne-o pot induce usor, sa intelegem ca au rani la nivel afectiv care se cer vindecate.

Desi cei care nu isi constientizeaza ostilitatea sunt mai greu de abordat direct, putem sa le comunicam modul in care ne afecteaza comportamentele lor, sa stabilim limite clare, ferme, sa ii incurajam sa vorbeasca deschis despre ce ii deranjeaza, sa ii ajutam sa isi recunoasca aceste conduite, sa realizeze ca sunt o forma de autosabotaj.

Persoanele care traiesc o manie latenta, au in general si probleme de comunicare, ele evita exprimarea sincera, ii invinovatesc pe ceilalti, acumuleaza resentimente, nu accepta intimitatea, nu au incredere in oameni si prezinta dificultati relationale.

Nu avem cum sa ne ferim total de modelul acesta comportamental in interactiunile sociale, dar cand ne alegem persoanele din anturajul apropiat si din cuplu, ar fi bine sa fim mai vigilenti, pentru a evita sa ne supraincarcam cu agresivitatea celor care functioneaza asa.

 

Noi si agresivitatea pasiva

Atitudinile noastre pasiv-agresive arata de cele mai multe ori astfel: suntem suparati pe cineva, dar nu vrem sa ii spunem, ne retragem ostentativ si ii blocam accesul la noi;

refuzam sa discutam despre ce ne framanta in acel moment; exprimam autocompatimire; ne autosabotam sau sabotam situatii in care sunt implicate si alte persoane;

raspundem simplu „n-am nimic“, desi pe fata noastra se poate citi furia, dezamagirea sau frustrarea; ii invinovatim pe altii pentru necazurile proprii; nutrim dorinte de razbunare;

suntem mai mereu cinici si critici; ne facem inconstient rau pentru a-i pedepsi indirect pe cei apropiati; avem izbucniri explozive de furie, pe langa descarcarea mascata.

Daca este un stil de functionare invatat de timpuriu si folosit frecvent, nu putem scapa atat de usor din structura lui.

Prevenirea comportamentelor pasiv-agresive este importanta nu numai din cauza efectelor negative pe care le determina in relatiile apropiate si sociale, ci si pentru ca sunt contraproductive pentru noi, nu ne intelegem si nici nu ne implinim nevoile emotionale aflate la baza lor.

 

Impactul asupra relationarii

Ostilitatea ascunsa, despre care credem ca nu face niciun rau nefiind manifestata in mod direct, determina, pe termen lung, afectarea tuturor formelor de relatie.

Pentru ca fondul emotional tensionat si ostil se transmite prin contagiune afectiva. Critica frecventa, inducerea sentimentului de vinovatie in partenerul de relatie, retragerea afectiva, ironiile dese, autovictimizarea ajung, in timp, sa creeze distantare emotionala, sa saboteze deschiderea, intimitatea si complicitatea necesare intr-o relatie autentica. Va ramane o relationare superficiala, bazata pe aparente, fara conectare profunda si reala.

 

Forma de manipulare

Daca a fost preluata din stilul relational al familiei sau al mediului de baza, atunci, la maturitate, suntem deja experimentati si o folosim automat, cu succes, pentru a obtine diverse avantaje, in special legate de putere si control.

Modalitatea principala de „actiune“ este transmiterea starii proprii de iritare, de manie, si altora, dar in moduri camuflate, prin diverse tehnici din arsenalul detinut, care sa nu sugereze conflict deschis:

„Eu nu ma simt bine, ma astept ca tu sa remarci si sa faci ceva pentru a-mi usura starea, iar daca tu nu imi alini suferinta, atunci te fac si pe tine sa simti cum e…“.

Desigur, pasiv-agresivul stie ca o izbucnire directa ar degenera intr-un conflict puternic din care ar putea iesi vinovat, rol pe care nu si-l poate asuma, asa ca va alege o maniera subtila si „inofensiva“ de a-l tulbura pe celalalt.

 

Cum sa ne exprimam furia in mod sanatos

Preferabil este sa actionam inainte de a acumula frustrari si nemultumiri. Putem face asta cunoscandu-ne bine limitele si nevoile, fara sa plasam responsabilitatea implinirii lor si a fericirii noastre in sarcina altora, invatand sa fim sinceri cu noi insine si cu ceilalti, comunicand ceea ce simtim, incercand sa rezolvam problemele pe care le avem in relatii, vorbind despre ce ne afecteaza, dar fara sa acuzam.

Este necesar sa facem un efort pentru a intelege mesajul din spatele starii de manie – asa descoperim ce nu merge bine in viata noastra, ce ne blocheaza sau daca nu cumva ne mintim pe noi insine.

Intr-o situatie conflictuala, intai in­cearca sa recunosti ca te simti manios, apoi spu­ne-i celuilalt cum te simti, dar nu pe un ton acu­zator, pune accentul pe comportamentul care te-a afectat, nu pe caracterul sau, nu jigni, evita etichetarile si exagerarile de genul „niciodata“, „intotdeauna“, cautati solutii impreuna pentru rezolvarea conflictului; pastreaza respectul.

 

Ce e de facut

Sa ne analizam limbajul corpului si starile emo­tionale pentru a identifica momentele cand apare deconectarea dintre ceea ce simtim in mod real si ceea ce incercam sa aratam in exterior.

Sa intelegem ca avem dreptul sa ne exprimam sincer si sa aducem argumente, fara ca asta sa degenereze intr-un conflict.

Sa ne permitem sa simtim mania si sa constien­tizam ca nu este o emotie negativa, ci una necesara, care ne atrage atentia cand apare o durere sufleteasca, care ne semnaleaza cand ni se incalca limitele, cand suntem fortati sa facem lucruri pe care nu le vrem sau cand luam decizii nepotrivite pentru noi.

Sa ascultam mai mult de propriul glas interior, sa descoperim cine suntem cu adevarat si ce ne reprezinta, diminuand influenta parerilor celorlalti. 

 

De Veronica Cristea, psiholog clinician/consilier psihanalitic, http://suntemsensibili.com.