Ce e fericirea pentru tine?

O intrebare simpla cu raspunsuri multe si complexe. Ce ma face pe mine fericita, nu are acelasi efect asupra ta si viceversa. Dar iata ce inseamna fericirea pentru cateva dintre cititoarele Psychologies.

 

Cerasela – „Sa iubesti. Copiii, omul drag, pa­rintii, prietenii.”

„Cand dimineata incepe cu „sa ai o zi buna“, cand ma trezesc langa oameni care se bucura de mine. Fericirea mea e fetita mea, jocul cu ea, dialogul cu ea, statul cu ea fara sa fac nimic.

Sa aud noaptea respiratia omului iubit…, chiar daca sforaie… Sa mergi de mana vorbind nimicuri, grija de el, pentru ca a avut o zi grea sau e bolnav, sa citesti copiilor povesti… indiferent de varsta.

Chiar daca ei stiu sa citesca. Sa inveti intotdeauna ceva nou. Sa hranesc, sa am prieteni in vizita, sa gatesc pentru ei, sa ramana peste noapte.

De ce nu putem ramane peste noapte la prieteni daca nu mai suntem studenti?! Prieteniile ma fac fericita. Fericirea e sa ai pasiuni si sa te bucuri de ele, oricare ar fi ele.

 

Mihaela – „Fericirea convietuieste cu antiteza ei…”

Definitia fericirii mele s-a schimbat cu timpul si a devenit mai simpla. Fericirea este simpla. Restul este bucurie, incantare sau orice altceva. Fericirea convietuieste cu antiteza ei.

Nimeni nu este doar fericit sau doar trist, nefericit. Viata e un carusel infinit, deci devine un nonsens dezolarea. Fericirea poate fi urmata de durere si invers.

Este o stare, o traire deplina. Ce nu este fericire: un obiect, oricat de pretios ar fi el. Obiectele pot deveni mijloace de atingere a fericirii, insa.

Ce mai cred despre fericire este ca ea se imparte, desi imi apartine in totalitate numai mie. Nu pot avea asteptarea ca ceilalti sa simta ce simt eu, insa ii pot contamina cu fericirea mea.

Fericirea dureaza o clipa si merita punctata si amintita. Nu se stie ce va ramane dupa, dar acea clipa ne tine in viata si invatam ca, in timp, sa nu o mai asteptam, ci sa o daruim, pentru ca nu se pierde si revine mereu daruind-o.”

 

Octavia – „Sa gasesc solutii, sa realizez cat de frumoasa este viata, sa sarbatoresc un eveniment cu prietenii…”

„Un concept abstract. Pentru multa vreme, fericirea mea reprezenta un ideal, o himera demna de fugarit, scopul suprem al vietii. Dar nu mai este asa, fericirea este „acum sau niciodata“.

E acel sentiment ca totul va fi bine, ca totul merge bine in acest moment. Sa simt ca sunt impacata cu mine insami, cu ceilalti.

Sa simt ca sunt o mama buna, o sotie iubita si iubitoare, sa simt ca parintii sunt mandri de mine, ca prietenii ma iubesc si se simt bine in preajma mea.

Apare atunci cand am bucurie, dorinta de a trai, entuziasm. Acest sentiment este ca focul – uneori arzator, uneori palpaie incet si jucaus.

Este atunci cand gasesc solutii, cand realizez cat de frumoasa este viata, cand sarbatoresc un eveniment cu prietenii sau cand, pur si simplu, ma bucur ca exist.

Unul dintre cele mai frumoase momente de fericire pura a fost dat de sentimentul ca imi indeplinesc misiunea pe acest pamant, ca sunt parte dintr-un plan divin, ca toate lucrurile au un scop si ca nimic nu este la voia intamplarii.”

 

Ioana – „Cand afli si faci lucruri noi, cand citesti, cand te bati cu bulgari de zapada…”

„Nu suntem invatati sa ne cultivam starea de bine zabovind asupra lucrurilor mici, care ne dau fiori in interior.

Daca e ceva la care se pricepe viata, in general, si noi, oamenii, in particular, atunci e tocmai amanarea fericirii pentru cand o sa fim „cu adevarat“ pregatiti pentru ea (adica atunci cand o sa avem job-ul acela, casa, banii, partenerul, copiii etc.).

Fericirea este mereu „atunci“, doar grijile sunt „acum“. Ne nastem sau nu cu o inclinatie spre fericire. Dar chiar si atunci cand genele nu sunt de partea noastra, un lucru destept e constientizarea faptului ca si fericirea este o alegere.

Pot sa fiu incrancenat si iritat cand stau la coada la posta sau cand un sofer grabit imi taie calea in mod nepoliticos; sau pot sa aleg sa fiu atent la un copil care face baloane de sapun, sau la un catel cu urechi hilar de lungi.

Pot sa imi trag seva din cuvintele din carti, sa plec urechea la laude si nu la barfe, sa o iau pe o straduta laturalnica si mai putin frecventata in loc de bulevardul principal.

Sa hranesc lucrurile bune, sa le „plivesc“ pe cele rele. Sa iau ce-mi trebuie din tot si sa dau inapoi, cultivand relatii bune, iubind, ajutand, empatizand.

Pentru mine, fericirea inseamna cumul de experiente, nu de lucruri, si mi se pare ca ea are grija intotdeauna sa vina asezonata cu bucurie si stari emotionale intense, cu devenire interioara si multi stropi de pasiune.

Si desi a mai spus-o cineva inaintea mea, fericirea e sa ai ceva de facut, pe cine sa iubesti si ceva la care sa speri.

Fericirea e cand nu stai in loc, cand afli si faci lucruri noi, cand citesti, cand te bati cu bulgari de zapada, cand ai o mana-n mana ta sau cand te trezesti in mijlocul noptii ca sa faci ceva ce-ti place mult.

E si tumult, dar e si tihna. Fericirea este echilibru.”

 

Adela – „Cand primesc un mesaj cu «ce mai faci? Esti bine?».”

„E zambetul copiilor mei, ochii lor stra­lucitori, sen­zatia pe care o am cand conduc si ascult o melodie care-mi place.

Cand beau o cafea buna, cand ma simt iubita si apreciata. Sunt fericita cand copiii imi spun ca ma iubesc, cand gasesc pe birou „ceva bun“ de la Ana, cand primesc un mesaj cu „ce mai faci? Esti bine?“, cand imi ofer pachetul de pranz unei babute de la semafor, cand imi cumpar pantofi noi!

Sau atunci cand Alessia, fiica mea, marcheaza un cos si imediat privirea ei este catre mine, sa se asigure ca totul este in regula.

Fericirea este cand infloresc pomii primavara si cand beau o sticla cu pepsi rece… As fi pe deplin fericita daca m-as intelege cu sotul meu, daca am face o echipa, daca am trage amandoi la aceeasi… caruta.”

 

Diana – „Fericirea e facuta din minutele pe care ti le dedici tie…”

„Sa te simti bine cu tine insati. Sa ai curaj sa zambesti, sa iei lucrurile de la capat, sa te bucuri de orice lucru mic, fara sa pui prea multe intrebari care incep cu „de ce“.

Fericirea este o zi de toamna in care alegi sa te plimbi pe un drum necunoscut, numai pentru a te lasa surprinsa de frumusetea peisajului.

Fericirea aduna in ea vocea mamei, imbratisarea prietenilor sau chiar mana unui copil care se agata de tine, punand intrebari despre tot si nimic.

Fericirea e facuta din minutele pe care ti le dedici tie, dar si din cele pe care le imparti cu ceilalti. Linistea nu costa mai mult decat o ceasca cu cafea, o plimbare cu cainele, o carte citita in varful patului.

Lucrurile astea sunt la indemana oricui: poti sa fii fericit(a) oricand si oriunde – daca stii cum. Pentru ca, pana la urma, fericirea e o arta de a trai mai cu sens.

Si inveti ca asta e cel mai important. Sa continui sa lupti, sa te bucuri de fiecare zi, sa crezi in tine, chiar si atunci cand drumul din fata ta pare hazardat sau rezultatele nu confirma statistica si planurile gandite dinainte. Merita sa incerci.

Pentru ca fericirea iti aduce minutele cele mai de pret si amintirile cele mai puternice. Tot ea e medicamentul care nu te lasa sa imbatranesti atunci cand toti cei din jurul tau insista sa se inece in nihilsm si blazare.

Fericirea e cea mai intensa forma de libertate pe care o s-o traiesti.”

 

Nicoleta – „Pe mine ma face fericita o zi ploioasa…”

„Eu sunt fericita cand ma trezesc di­­mineata si-mi spun ca „ am inca o zi sa ma bucur de viata“. O cafea aburinda alaturi de o tigara, calatoria gandurilor mele dintr-o dimineata de primavara ma fac sa renasc odata cu inverzirea pomilor.

Pe mine ma face fericita o zi ploioasa, care imi ofera o invitatie la lectura, in muzica stropilor ce se lovesc de fereastra larg deschisa.

Intalnirile cu oamenii de cultura ma incanta, imi dau o stare aproape de extaz, simt ca traiesc si sorb fiecare cuvant al lor.

Ma inalta orice apropiere de un om de calitate, lipsit de egoism, invidie si rautate. Fericirea de a ajuta un om sa se dezvolte, sa iasa din carapacea lui, sa-si inalte privirea spre cer – unde soarele straluceste cu putere –, ma implineste.

Florile primite de la o persoana draga sau cele pe care le cumpar eu, imi dau o emotie atat de puternica, incat stau si le privesc clipe intregi.

Gingasia unui copil care-si tine mama de mana in timp ce se indreapta spre gradinita, imi smulge lacrimi de fericire. Candoarea copiilor si starile lor de transformare pe drumul catre maturitate sunt de vis.”

 

Mihaela – „Fericirea mea inseamna joc!”

„Sunt fericita cand ai mei sunt fericiti, cand mana de oameni pe care-i iubesc pana la nori si inapoi sunt bine; cand simt in vocea lor entuziasm, fericire, mul­tumire.

Agitatia imi place la nebunie! Sunt fericita in acele zile, in multele zile in care reusesc sa fac si treaba pe care mi-am propus-o pe plan profesional, sa iau si masa in familie si sa radem copios de la chestii marunte, de zi cu zi.

Sunt fericita si cand ies la un ceai, plimbareala sau ceva dulce cu oameni dragi, prieteni frumosi, iar seara sa ma gaseasca in bratele celui iubit; sa-l privesc cum doarme langa mine si sa surad de una singura cu gandul la cat de mult si fain ma mangaie viata.

Ma simt fericita cand, printre zeci de activitati, reusesc sa gasesc timpul acela fain al meu cu mine si, efectiv, sa-mi las gandurile sa se miste cum vor ele, sa ia decizii pe care voi vedea daca si inima vrea sa le puna in practica.

Imi rade sufletul de fericire pe varful muntilor. Ador sa urc stanca! Sa o simt dura sub picioarele mele si eu sa ajung sus, cat mai aproape de nori si acolo sa privesc, sa vad cat din departe pot cuprinde.

Iubesc sa calatoresc, sa ma arunc in masina si, fara prea mare planificare, sa ajung in locuri noi sau in cele iubite de inima mea. Fericirea mea inseamna joc.

Pot sa am cea mai grea zi la munca, daca seara ma joc cu nepotelele vesele si care-mi spun, in graiul lor stalcit de varsta lor de copil, cate-n luna si stele.

Sunt fericita cand, la final de zi, ma simt obosita, in toate oasele trupului, dar gandurile imi fug la zecile de activitati de peste zi care mi-au adus fericiri mari pentru interiorul meu.”

 

Cristina – „Pentru a fi cu adevarat fericiti, avem nevoie de atat de putin…”

„Ni s-a spus adesea de catre parinti, scoala ori societate ca, pentru a fi fericiti in viata, trebuie sa avem o casa, o masina, un job, o familie, concedii, bani… formula completa. Dar oare pentru cati dintre noi functioneaza aceasta reteta?

Eu nu cred ca trebuie sa bifezi niste obiective ca sa fii fericit. Nu lucrurile mari, ci lucrurile marunte ne fac fericiti.

Pe mine ma face fericita plimbarea prin parc intr-o zi insorita de primavara, dupa o iarna lunga, mesajul pe care il primesc de ziua mea de la prietenii din copilarie ori concediul de Sarbatori, pe care il petrec alaturi de parinti si bunici, si realizez cat de norocoasa sunt ca ii am inca aproape.

Sunt fericita atunci cand ies cu prietenii in oras si radem cu gura pana la urechi; atunci cand calatoresc si descopar stradute intortocheate; atunci cand citesc un pasaj frumos dintr-o carte; atunci cand mananc ciocolata preferata si, ca orice femeie, atunci cand imi cumpar pantofi cu toc.

Sunt fericita atunci cand primesc zambete, dar si atunci cand le daruiesc. In ultimii ani, am inteles ca nu mai trebuie sa astept sa mi se intample un lucru extraordinar ca sa fiu fericita. Cred ca, pentru a fi cu adevarat fericiti, avem nevoie de atat de putin!”

 

A consemnat Iuliana Alexa

Foto: shutterstock.com