Ce efecte are internetul asupra noastra
Neatentia permanenta
Cine nu experimenteaza zilnic senzatia ca nu se poate controla si concentra asupra a ceea ce trebuie sa faca atata vreme cat lucreaza la un calculator conectat la internet?!
Combinand diferite tipuri de informatii pe un singur ecran, netul multimedia fragmenteaza mai departe continutul si ne distrage atentia.
O singura pagina de web poate sa contina cateva farame de text, un stream audio sau video, un set de aplicatii de software sau widgets ce ruleaza in propriile lor ferestre.
Stim cu totii cat de naucitoare poate fi aceasta cacofonie de stimuli. Glumim tot timpul pe seama ei… Ori de cate ori deschidem computerul, suntem cufundati intr-un ecosistem al „tehnologiilor de perturbare“, dupa cum le numeste bloggerita si scriitoarea de science fiction Cory Doctorow.
Tolstoi si Google
Unul dintre cei mai ferventi aparatori ai noilor tehnologii, care, ironic, poseda o diploma in filozofie, este un american, celebru pentru a fi declarat ca nimeni nu-l mai citeste pe Tolstoi sau pe Proust, ca sunt prea lungi si greoi.
Ca poti sa „dai un Google“ si iata, schematic, toata povestea din Razboi si pace. Sigur, si ce e cu asta?, as intreba eu. Ideea nu este ca poti citi, sintetizat intr-o pagina A4, toata drama romanului, ci ca, daca nu citesti cartea, ratezi toate nuantele, efectele stilistice, descrierile superbe ale Rusiei de secol XIX, toate interpretarile personale ale istoriei sau ale unei situatii de mare importanta pe atunci, de pilda problema spinoasa a mariajului la aristocrati…
Ratezi contextul bogat, infinit de nuantat, de frumos, toate valentele estetice si arta cuvantului, a naratiei si descrierii, care face din Tolstoi un scriitor peste care pur si simplu nu se poate trece!
Sigur, putem trai fara sa fi citit romanul, parcurgand doar povestea de pe Google, dar suntem mult mai saraci. Mult mai putin rafinati.
Robotei?
Oamenii, odata cu progresul tehnologic al ultimelor decade, tot incearca sa construiasca masinarii care sa fie in stare de performante mai bune decat cele umane.
Roboti medicali, care opereaza la milimetru, pilot automat performant la avion, programe de calculator care optimizeaza interpretarea analizelor medicale sau decizia de tratament in medicina.
Vorbim de o adevarata revolutie tehnologica, de proportii poate mai vizibile decat revolutia industriala. Dar, din pacate, vom vorbi in curand de scaderea abilitatilor umane din toate aceste domenii.
In cealalta carte scrisa de Nicholas Carr, Cusca de sticla, autorul vorbeste de alte efecte pe care tehnologia, in ansamblul ei, o are asupra inteligentei (nu mai vorbeste doar despre internet si despre influenta sa nefasta asupra creierelor noastre, memoriei si imaginatiei).
Noi, toti, tresarim intrigati si surprinsi atunci cand auzim stiri despre Google Glass sau despre masina Google, cea care merge fara sofer. Ambele produse inalt tehnologice sunt deja in pragul intrarii pe piata.
Dar ce efect poate avea tehnologia asupra abilitatilor noastre de azi, uneori invatate cu greu si in timp? Nu unul bun. De pilda, s-a constatat deja reducerea abilitatilor de orientare si de luare de decizii in situatiile de criza la pilotii de avion care zboara de ani de zile bazandu-se pe pilotul automat.
Cercetatorii Neville Stanton si Mark Young au descoperit dovezi conform carora „capacitatea atentiei unei persoane scade odata cu reducerea efortului mental. In operarea sistemelor automate, subsolicitarea ofera un motiv de ingrijorare mai mare decat suprasolicitarea, deoarece este mai dificil de detectat…“ Alarmant!
Computerul si imaginatia
In domenii unde computerul substituie nu numai decidentul uman, ci si creativitatea umana (in design, de exemplu, sau in arhitectura), profesionistii deplang lipsa de imaginatie a proiectelor, standardizarea pe care o opereaza computerul.
Arhitectii au la dispozitie aplicatii tot mai performante pentru proiectat cladiri, ei le folosesc, dar efortul personal si amprenta individuala a fiecarei creatii se estompeaza. Proiectele seamana.
In medicina, iarasi are loc un fenomen interesant, odata cu introducerea pe scara larga a computerizarii. Carr descrie perfect pericolul insidios ce se poate ivi atunci cand medicii vor avea in fata ecranul computerului si abia in planul doi pe omul examinat:
„O examinare medicala implica o forma extrem de complexa si de intima de comunicare personala. Necesita, din partea doctorului, atat o sensibilitate empatica la cuvinte si limbajul corpului, cat si o analiza rationala si rece a indiciilor medicale.
Pentru a descifra o problema medicala complicata ori o plangere a pacientului, un clinican trebuie sa asculte cu atentie povestea pacientului, ghidand-o prin filtre de diagnosticare specifice.
Cheia este sa obtii un echilibru potrivit intre elementele specifice ale conditiei pacientului, modelele generale ale afectiunilor si probabilitatile cunoscute prin invatare si experienta.
Cataloagele si celelalte ghiduri de decizie pot servi ca ajutoare valoroase in acest proces. Aduc ordine in circumstante complicate si uneori haotice.“
Dar, dupa cum a explicat chirurgul Atul Gawande in cartea sa The Checklist Manifesto, „virtutile inregimentarii nu neaga nevoia de curaj, intelepciune, improvizatie. Cei mai buni clinicieni se vor deosebi mereu prin indrazneala expertului.
Silind un medic sa urmeze formate fixe si alerte, fara discriminare, automatizarea computerizata poate strica dinamica relatiei dintre doctor si pacient.
Poate ajuta la fluxul consultatiilor si poate oferi informatii utile, dar e posibil si sa ingusteze prematur orizontul diagnosticului.
Doctorii pot avea comportamente de strangere de informatii guvernate de ecranele computerelor, punand intrebarile in ordinea in care apar pe computer, in loc sa urmeze firul narativ al pacientului“.
Si, in final, o intrebare nelinistitoare, adresata de George Dyson, istoric al tehnologiei: „Dar daca pretul masinilor care gandesc este aparitia oamenilor care nu o fac?!…“
