Ce este medierea și la ce este ea folositoare

Medierea, un proces care uneori sună prea tehnic, dar nu este. În esență, el e… împăcarea unor certăreți. Fie că ei sunt copii, părinți sau companii cu interese mari de business. Unul dintre cei care fac mediere la cel mai înalt nivel este Bruno Demaille, un francez care trăiește la București, și pe el l-am întrebat ce și cum e cu medierea…

 

Ce înseamnă medierea? Ce procedee prespune?

Bruno Demaille: Medierea este un ADR (Alternate Dispute Resolution), adică o metodă de soluționare a litigiilor care utilizează modalități non-contradictorii (extrajudiciare) de a soluționa controversele.

Metodele ADR sunt informale, mai ieftine și mai rapide, în comparație cu procesul tradițional de soluționare a litigiilor. Această familie ADR include arbitraj, conciliere, mediere și negociere.

 

Care sunt principiile?

B.D.: Negocierea ar trebui să fie întotdeauna primul pas în orice soluționare a litigiilor. Totuși, nu func-ționează întotdeauna.

În mediere, mediatorul acționează ca facilitator la dezvoltarea opțiunilor și la obținerea unei soluții convenite de comun acord. El nu ia o decizie pentru părți.

Diferența de bază dintre mediere și conciliere se bazează pe rolul jucat de o terță parte, care este selectată de către părțile care doresc o soluționare, în consens.

Citește și:

Rolul expertizei psihologice judiciare în evaluarea familiei ce traversează un divorț

Cum gestionăm schimbările care ne dau viața peste cap

Conciliatorul este mai mult ca un intervenționist care oferă soluții probabile părților implicate, pentru soluționarea litigiilor.

Arbitrul este un judecător al litigiului, și oferă măsuri de rezoluție obligatorii pentru părți. Hotărârea arbitrului este considerată definitivă și obligatorie.

Când părțile nu doresc sau nu pot rezolva un litigiu, o opțiune bună este să se adreseze medierii. Medierea este un proces pe termen scurt.

În mediere, părțile aflate în conflict lucrează cu un terț neutru, mediatorul, pentru a-și rezolva disputele. Mediatorul facilitează soluționarea litigiilor părților prin supravegherea schimbului de informații și a procesului de negociere.

Mediatorul ajută părțile să găsească un teren comun. Într-o normă de drept, mediatorul are datoria de a încerca rezolvarea conflictelor într-un mod prietenos, în condiții de neutralitate, imparțialitate și confidențialitate.

Medierea poate fi convențională sau judiciară: procesul de mediere convențională este inițiat de către părți. Tot ce trebuie să facă este să contacteze un mediator.

Această solicitare poate fi cauzată de o clauză de mediere sau poate apărea din inițiativa fiecărei părți. Medierea judiciară este o măsură ordonată de judecător.

 

Ce aplicații are ea în mediul școlar?

B.D.: Mediul şcolar, microcosmos al societăţii, înseamnă x participanți (Inspectoratul, directori, profesori, părinți, elevi, terţi), adică n probabilități de neînțelegere şi litigiu.

De pildă: ca profesor, când apare o situaţie con-flictuală vădită, exprimată sau doar mocnită, cu oricare dintre cei implicaţi în procesul de învăţământ din şcoală (profesori, elevi, părinţi, personal auxiliar, foruri superioare), când doar simţi o comunicare deficitară sau o uşoară tensiune în relaţiile interumane din şcoală, în care eşti sau nu implicat, poți apela cu mare succes la mediere.

Ca elev, când simţi că nu te mai înţelegi cu colegii, cu profesorii, cu părinţii, cu unii dintre ei sau chiar cu toţi, când simţi că eşti nedreptăţit şi, totodată, nu eşti ascultat şi/sau, deşi eşti ascultat, ai impresia că nu te înţelege nimeni, când te simţi marginalizat, știi deja: poți apela la mediere.

Ca părinte, când copilul tău pare să fie nedreptăţit la şcoală, când comunicarea ta cu copilul nu reu-şeşte şi asta afectează rezultatele şcolare, când copilul tău este implicat în conflicte de orice natură, referitoare la procesul de învățământ, iată tot atâtea ocazii în care poți beneficia de pe urma medierii.

Medierea în mediul școlar înseamnă că o școală va beneficia de un atu suplimentar pentru a obține o atmosferă mai adecvată pentru desfășurarea procesului de învățământ.

Schimbările majore se vor vedea în: prevenirea situațiilor tensionate, inclusiv de bullying și hărțuire; în gestionarea situațiilor conflictuale; în stingerea conflictelor existente și în depășirea blocajelor și a momentelor-cheie născute din exacerbarea orgoliilor!

Iar de când am înființat, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar al Municipiului București, programul D.A. (Dialog Asistat), numărul cererilor (Inspectoratul, directori, profesori, părinți, elevi, terţi) este crescător.

Iar asta nu înseamnă că sunt din ce în ce mai multe probleme, ci că lumea înțelege avantajele medierii pentru atmosfera procesului de învățământ, atât pe plan curativ, cât și pe plan preventiv.

 

Dar în cel de afaceri?

B.D.: Deoarece, prin esență, este un proces de însănătoșire a unei relații între două (sau mai multe) entități (persoană fizică/persoană juridică), medierea se poate aplica în orice domeniu: penal, afaceri, civil, politică, familie, administrație, muncă, medical, bancă, învățământ, social, vecinătate ș.a.m.d.

 

Cum au răspuns românii la ideea de mediere? O înțeleg, o adoptă?

B.D.: În România, legea nr. 192/2006, adică destul de recentă, definește un cadru anumit referitor la profesia de mediator.

Însă conceptul de „mediere“ nu este o noutate; sub denumiri sau forme diferite a existat dintotdeauna și va exista mereu peste tot în lume.

Chiar există în cultura românească un personaj care, pentru mine, întruchipează acest concept de mediere : e Cadîr din piesa Take, Ianke şi Cadîr de Victor Ion Popa.

Precum personajul lui Molière care făcea proză fără să știe că face proză, Cadîr făcea mediere fără să știe că face mediere.

Drept dovadă: Take, Ianke şi Cadîr și Romeo și Julieta au același concept de poveste de dragoste, la prima vedere, imposibilă.

Romeo și Julieta devine o tragedie, Take, Ianke şi Cadîr devine o poveste cu un happy end cu ajutorul mediatorului Cadîr.

Așa că, da, românii o înțeleg, o adoptă după ce au fost informați în mod serios – şi profit de acest aspect să vă mulțumesc că dvs. contribuiți la această informare de calitate.

 

Care sunt rezultatele? Ați împăcat vreun cuplu în prag de divorț sau doi vecini care se ceartă?

B.D.: Deoarece rezolvarea conflictelor depinde exclusiv de acordul părților, mediatorul nu poate garanta rezultatul. Totodată; depinde de expertiza mediatorului.

În schimb, după ce părțile au ajuns la un acord, se poate spune că acest acord este 100% satisfăcător, deoarece interesele părților sunt respectate și acordul a fost dezbătut şi stabilit de părți.

Pe de altă parte, şedințele de mediere sunt nişte şedințe de lucru, în care părțile nu se luptă, ci colaborează la o rezolvare.

Pentru acest motiv, o mediere se poate rezolva în maxim trei şedințe. Iar frecvența şedințelor se stabileşte de comun accord între părțile implicate şi mediator – nimeni altcineva!

În ceea ce mă priveşte, în aproape toate domeniile am contribuit la sute de acorduri şi rezolvări, atât pe plan național (România- România; Franța- Franța; Belgia-Belgia), cât pe plan internațional (inclusiv pentru românii din Diaspora).

Medierea devine chiar indispensabilă atunci când conflictul sau neînțelegerea implică nişte legislații sau culturi diferite.

Și, nu în ultimul rând, niciun mediator profesionist nu va impune decizia părților. Pur şi simplu, pentru că nimeni altcineva, decât părțile implicate, nu ştie care este interesul lor sau prin ce emoții au trecut.

Iar în cazul unui divorț sau al unei despărțiri cu copii, rezultatul poate fi tot un divorț, dar cu un acord în totală înțelegere în ceea ce priveşte interesul copiilor.

O să dau Cardinalului Mazarin (diplomat și om politic, în serviciul papalității, și apoi al regilor Franței Ludovic al XIII-lea și Ludovic al XIV-lea) cuvântul final: „Tot ceea ce se poate rezolva în mod pașnic, nu încercați să rezolvați prin război sau proces“.

 

Bruno Demaille este International Mediator – Nego-expert, A.N.M. Association Nationale des Médiateurs; Consiliul Național de Mediere, U.B.M.P. Union Belge des Médiateurs Professionnels, Osservatorio sull’uso dei sistemi ADR, CIMJ International Conference of Mediation for Justice.

Foto: Shutterstock